Petre Barbu: Patriotismul culinar face rău digestiei

Pe 1 Mai mâncăm mici de la primarul Vanghelie. De Crăciun înfulecăm cel mai lung cârnat din lume făcut sub comanda primarului Oprescu. La sfârșitul anului, dănțuim la cel mai ieftin Revelion, organizat tot de Vanghelie. Pe 1 Decembrie, Armata bagă iahnie de fasole. Facem chermeză și de Ziua Europei cu 30.000 de sarmale împărțite de primăria condusă de Neculai Onțanu. Dacă adăugăm și pomenile din campaniile electorate, suntem ghiftuiți. Pomenile nu ne rămân în gât.

Cei care iau peste picior foamea noastră sunt niște intelectuali sclivisiți. Și, până la urmă, ce e rău să fii pomanagiu, asistat, o legumă? Să caști gura când sfârâie micii pe grătar și să ciulești urechile la câteva promisiuni aberante? Este cât se poate de normal.  

Toate aceste evenimente sunt motive plăcute de socializare. Trebuie să recunoaștem, nu avem destule ocazii să descoperim împreună valorile noastre naționale, ca să devenim o societate puternică. Dar ce avem noi, românii, în comun? Istoria! Nu știm „cine a tras în noi după 22”, dar putem să trăim liniștiți și fără vreun răspuns clar.

Citește mai mult în Adevărul