Undeva între munții Buzăului și cei ai Vrancei, la aproape o mie de metri altitudine se află un loc uitat de timp și de civilizație, ale cărui peisaje l-au inspirat cândva pe Nicolae Grigorescu. Pe câmpurile din Bisoca au păscut cu secole în urmă mioarele ciobanului Bucur, de al cărui nume este legat Bucureștiul. Comuna buzoiană Bisoca este pomenită și în scrierile lui Alexandru Odobescu .
"….Plecai călare ca să merg la Bisoca, sat în două chipuri interesant: mai întâi fiindcă de sub dealul pe care el șade, izvorăște Peceneaga, un pârâu cu nume prețios pentru etnografii tării; al doilea, pentru că într-însul trăiesc și se prășesc, din neam în neam, cei mai frumoși bărbați din tot plaiul împrejmuitor…”.
Sunt vorbele lui Alexandru Odobescu. Dar pot, la fel de bine, să fie ale unui turist care poposește în aceste zile la Bisoca, pentru că deși anii au trecut, și nu puțini, locurile au rămas neschimbate. Satul e așezat la 70 de kilometri distanță de municipiul Buzău, pe cursul superior al râului Râmnicu Sărat. Odată ajunși acolo, primul popas îl facem la pădurea cu lacuri.
Coborâm, lacul nu se vede că e acoperit cu zăpadă. Ne continuăm nerăbdători drumul alături de un ghid care ne dezvăluie secretele locului.
Ne aflăm pe vârful Momâii, legenda spune că tot acest teren a fost sub patronatul muntelui Athos, iar când Cuza Vodă a trecut pe aici, nemulțumit de ce făcea preotul de aici a dat terenul moșnenilor.
Pentru că ziua e scurtă, ne grăbim să vedem unde am putea să înnoptăm. S-a dus vestea despre ospitalitatea localnicilor așa că, fără ezitare, ne oprim la primul gospodar pe care-l vedem în curte. Nea Mitică Popa ne prezintă gospodăria, de care este foarte mândru. Apoi, gazda noastră ne îndeamnă să gustăm din țuica făcută după o rețetă veche de sute de ani.
''Noi adunăm prunele toamna, le lăsăm să fermenteze, e țuică naturală, nu se pune zahăr. Ceva vechi ce am apucat de la părinți, nu improvizații'', spune mândru nea Mitică Popa.
De la gazda noastră aflăm că de la Bisoca putem da o fugă până la Mănăstirea Poiana Mărului și tot de aici ajungem foarte ușor la Rezervatia Naturală Lacurile. Dar poate într-o altă zi.
