Meritată, victoria lui Fenerbahce a evidențiat lipsa de clasă a Stelei.
Văzînd cum a început Steaua întîlnirea cu Fenerbahce, încartiruită în propria jumătate, ne-am zis că Stoichiță a pregătit o strategie vicleană. A decis să-și aștepte adversarul, să-i adoarmă vigilența și să-l surprindă pe contraatac. N-a fost însă așa. Pe parcursul primei reprize, Fener s-a dovedit mai sigură pe ea și a condus jocul uneori autoritar. Creîndu-și ocazii, ar fi și marcat dacă Zapata n-ar fi intervenit salvator în trei-patru rînduri și n-ar fi avut și-un dram de noroc. “Lippi” a sesizat că nu merge, l-a înlocuit pe Bicfalvi cu Onicaș, iar intrarea acestuia a părut să sune deșteptarea. Finalul mitanului a aparținut gazdelor și le-a dat tribunelor speranța că favorita lor, cu Nicoliță, Surdu și Szekely șterși, cvasifiguranți, ar putea mai mult.
