Ovidiu Ioaniţoaia: O lume nebună

Primul exemplu că fotbalul românesc gîndeşte greşit şi acţionează la fel se numeşte Ianis Zicu. Chiar dacă dinamovistul şi-a retras memoriul prin care cerea să devină jucător liber, gestul lui merită comentat. Zicu a reclamat clubul că i-a rămas dator cu plata contractului pe octombrie şi noiembrie, uitînd că, după grava accidentare din august 2007, a primit O căriţă de bani în ciuda faptului că a jucat rar şi slab. Concret, “cîinii” au susţinut de-atunci 105 meciuri, echivalentul a 9.480 de minute (cu prelungirile de la Liberec), din care Zicu a prins doar 1.665, adică nici o cincime! Cu toate astea, şi-a luat mereu salariul la timp, iniţial cîte 40.000 de euro pe lună şi, începînd din vară, cîte 20.000. O fi recunoştinţa floare rară, dar e limpede că Zicu n-avea voie să procedeze aşa. Un minimum de bun-simţ ar fi trebuit să-l oprească.

Atunci cînd Dan Petrescu l-a adus la Urziceni, Iulian Apostol nu mai era titular la Farul. Ajunsese la echipa secundă. Bursucul l-a ajutat să devină cineva dintr-un no name, titular în formaţia campioană, ba și în “naţională”. Cu alte cuvinte, i-a schimbat cariera şi viaţa. Iată însă că şi Apostol are memoria scurtă, probă că a îndrăznit deunăzi să ridice tonul, dacă nu şi mîna, la Petrescu, antrenorul care l-a făcut om!

Citeşte mai mult