În noaptea de 7 spre 8 august, în urmă cu un an, când cerul georgian lua foc sub efectul rachetelor și focurilor de armă, nimeni nu-și putea imagina amploarea crizei care urma să se nască în jurul teritoriului minuscul al Osetiei de Sud.
Dintr-un litigiu regional care mocnea de ani de zile, conflictul s-a transformat într-un război cu implicații geopolitice importante, imediat ce trupele ruse au invadat o parte a Georgiei, ripostând tentativei georgiene de a prelua controlul asupra Osetiei de Sud separatiste. Trupele ruse nu și-au oprit înaintarea decât la 30 de kilometri de capitala Georgiei.
Armata rusă a strivit fără nicio dificultate forțele georgiene, într-un blitzkrieg de doar cinci zile, lăsând stupefiată comunitatea internațională și provocând oripilare printre georgieni. Cât despre populația Osetiei de Sud, aceasta i-a primit pe ruși ca pe niște salvatori. Retrăgându-se în cele din urmă, după un armistițiu obținut cu mediere europeană, rușii au au păstrat nu numai controlul asupra Osetiei, dar și asupra Abhaziei, alt mic teritoriu georgian separatist prorus, și asupra unor porțiuni din teritoriul georgian limitrof.
Și după un an, Rusia sfidează Occidentul interzicând accesul observatorilor europeni în regiunile disputate și opunându-se continuării misiunii în regiune a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Moscova a recunoscut rapid, de altfel, independența celor două teritorii georgiene disputate. În lume, doar Nicaragua i-a urmat exemplul.
Deși a trecut un an, Moscova și Tbilisi continuă să se acuze reciproc de a fi la originea ostilităților, iar "provocările" din regiune se înmulțesc. UE ar urma să publice până la sfârșitul lunii septembrie un raport despre cauzele conflictului.
Dar războiul, chiar dacă a fost scurt, a permis Rusiei să se repoziționeze ca principală putere într-o regiune în care Statele Unite încearcă să își sporească influența. Iar condamnările severe, în special ale Washingtonului, de la începutul războiului, au fost uitate curând. Astfel, cooperarea Rusia-NATO, suspendată după război, a fost reluată în iunie. Iar președintele american Barack Obama nu ascunde că vrea să "relanseze" relațiile ruso-americane.
La rândul său, Georgia și-a pierdut o cincime din teritoriu și șansele de a adera la NATO, așa cum dorea președintele său prooccidental Mihail Saakașvili. Deși a evitat coborârea în infernul crizei și haosul politic pe care i-o prevedeau unii, imaginea Georgiei a avut de suferit de pe urma aventurismului său militar.
"Războiul a avut consecințe catastrofale pentru Georgia", apreciază Ghiorghi Huțișvili, directorul Centrului internațional pentru conflicte și negocieri de la Tbilisi. "Perspectiva refacerii integrității sale teritoriale a fost amânată pe termen nedefinit, poate pentru niciodată. Iar aderarea Georgiei la NATO și UE a devenit mai puțin realizabilă. NATO nu poate accepta o țară cu baze militare străine pe teritoriul său", subliniază el.
Extinderea Alianței la Ucraina și alte țări riscă, de asemenea, să fie înghețată pentru moment, consideră experții.
Între timp, în Caucaz situația rămâne tensionată și ranchiunile aprinse, așa încât o nouă escaladă a violențelor nu poate fi exclusă. Mai multe runde de negocieri au avut loc la Geneva între ruși, separatiști și georgieni, dar fără progrese notabile.
"Incidentele violente și lipsa unui regim de securitate funcțional (în și în jurul zonelor litigioase) creează o atmosferă periculoasă, în care ar putea reizbucni confruntări de amploare", avertizează International Crisis Group, grup de reflecție de la Bruxelles.
