Pielea sa ca abanosul era în contrast cu mulțimea albă de vizitatori de la zoo. Tânărul african arăta dinții ascuțiți ca pumnalul la toți oamenii care se holbau la el printre barele de fier. Deasupra cuștii sale scria "Veriga lipsă", iar singurul său coleg de celulă era un pui de cimpanzeu.
Acest lucru se întâmpla în 1906, iar băiatul era un pigmeu adus în America pentru a fi expus ca o noutate în casa maimuțelor.
"Erau 40.000 de vizitatori la zoo duminică. Aproape fiecare bărbat, femeie și copil din această mulțime se ducea la casa cu maimuțe pentru a vedea atracția parcului: omul sălbatic din Africa. Vizitatorii îl alergau toată ziua, țipau și își băteau joc de el. Unii dintre ei îl loveau la coaste, alții îi puneau piedică. Toți râdeau de el", scria New York Times.
Deodată, băiatul se întoarce. Își ia arcul și săgețile care îi fuseseră date pentru o imagine mai sălbatică și trage în vizitatori. Săgeata sa nu a rănit pe nimeni, însă i-a speriat îngrozitor pe toți.
El era Ota Benga, un pigmeu adus din Congo și pus la expoziție în grădina zoologică ca un exemplu a ceea ce oamenii de știință de pe atunci proclamau a fi o rasă inferioară.
Povestea sa a rupt o națiune, iar acum este spusă pentru prima oară în documentarul "Human Zoo".
În 1904, antropologul William McGee a venit cu ideea unui zoo uman care să fie construit în orașul St. Louis, din statul american Missouri. McGee vroia, printre alții, cei mai înalți oameni din lume, adevărați giganți din Patagonia, îi vroia pe oamenii cei mai păroși, Ainu din Japonia, și pe cei mai mici, pigmeii.
Așa că McGee îl trimite pe exploratorul Samuel Philips Verner în Congo cu o "listă de cumpărături". El vroia: un șef pigmeu, o femeie adultă - de preferat soția lui. Un bărbat adult - de preferat fiul lui. O femeie adultă, soția ultimului sau fata primului. O tânără necăsătorită. Doi copii. O preoteasă și un preot, de preferat bătrâni. Toți să fie pigmei.
Grădina zoologică umană a avut un mare succes pe atunci. Ota Benga era unul dintre acești pigmei. În 1905, după ce au fost văzuți de 20 de milioane de oameni, pigmeii au fost duși înapoi în Congo. Ota însă nu a mai ajuns acasă, întrucât a fost luat de Zoo Bronx pentru a fi expus sub tema "rasismul științific", inspirată de una din cărțile iubite de Adolf Hitler.
Cușca lui Ota a devenit de mare senzație. Într-o singură zi, peste 40.000 de oameni au venit să îl vadă pe pigmeul expus alături de o maimuță, pentru a demonstra "inferioritatea sa rasială". Show-ul nu a durat decât două săptămâni, din cauza scandalului iscat de această expoziție.
Așa că Ota a fost scos din zoo de către biserica afro-americană, nu pentru binele său, ci pentru a-l converti la creștinism.
A fost dus apoi într-un orfelinat pentru copii negri pentru a fi "civilizat". A fost îmbrăcat în haine occidentale și învățat cum să vorbească, mănânce și comporte precum un american. Dinții săi au fost nivelați, a mers la un seminariu baptist și a început să învețe engleză.
A fost ținut departe de ochii curioșilor pentru patru ani. L-au mutat în orășelul Lynchburg din Virginia, unde a devenit o curiozitate locală. Ota a început să strângă bani pentru a se întoarce în Congo, lucrând într-o fabrică de tutun. Dar Primul Război Mondial a izbucnit, Ota nu a mai putut să plece și a căzut în depresie. Nu a mai ajuns niciodată acasă. La 32 de ani s-a sinucis, împușcându-se în cap.
Povestea sa este acum dovada ignoranței oamenilor care s-au crezut superiori lui.
