Meseria mea, aceea de profesor, critic şi istoric literar, pe care o practic de aproape cincizeci de ani, m-a învăţat că lucrul cel mai important când îi judecăm pe alţii este onestitatea judecăţii.
Stimaţi membri ai Academiei Române,
Mă simt moralmente obligat să vă adresez această scrisoare, ca urmare a nesfârşitelor comentarii din presă legate de respingerea de către majoritatea domniilor voastre a titularizării mele, în Adunarea generală din ianuarie. Vă mărturisesc că mă simt stingherit de vâlva pe care a stârnit-o un vot ca oricare altul, absolut normal. Nu vă ascund că rezultatul lui nu m-a bucurat. Dar nu pentru că l-aş fi pus la îndoială, ci, din contră, datorită respectului pe care-l port Academiei Române şi domniilor voastre, membri titulari. Nu mă număr printre cei care consideră că Academia Română nu este la înălţimea cuvenită celei mai venerabile instituţii culturale şi ştiinţifice din ţară.
