Graba strică treaba, spune un proverb românesc, iar parlamentarii l-au aplicat cu succes în privința unei ordonanțe, care numai cu numele e de urgență. Au pasat-o dintr-o sesiune în alta timp de fix 12 ani. Și tot nu au dat-o gata, mai e nevoie de votul Camerei Deputaților.
Agenția NewIn a refăcut drumul unei ordonanțe de urgență respinse, marți, în Senat, la 12 ani după ce aceasta a fost emisă de guvernul Ciorbea.
Este vorba de Ordonanța de Urgență 59, care se referă la destinația sumelor încasate de fostul FPS din privatizări. Actul normativ a fost depus de guvernul Ciorbea la Parlament pe 2 octombrie 1997. În aceeași lună, proiectul a intrat în plen și a fost retrimis la comisia de privatizare pentru raport suplimentar.
Din acest moment, se așterne o negură de 4 ani peste ordonanța lui Ciorbea. În februarie 2001 găsim ordonanța la Biroul Permanent, iar în aprilie același an, plenul Senatului o ia în dezbatere, dar nu ca s-o voteze, ci ca să-i găsească suficiente cusururi cât s-o retrimită la Comisia de specialitate pentru un alt raport suplimentar. Care a venit, ce-i drept, dar după șapte ani, când a ajuns în plen și a fost respinsă.
Culmea este că prevederile acestui act normativ sunt, teoretic, în vigoare. De ce? Pentru că așa spune Constituția. O ordonanță de urgență se aplică până când Parlamentul decide altfel. Între timp, și FPS-ul s-a desființat și banii din privatizări s-au evaporat.
