Din cauza interzicerii întocmirii de statistici pe criterii etnice,
este greu de ştiut câţi dintre cei 785 eurodeputaţi sunt membri ai
minorităţilor.
Franţa este reprezentată la Strasbourg de doi aleşi de origine
magrebiană şi de o persoană originară din Antile, din totalul de 78.
Numărul ar putea urca la şase sau şapte, după alegerile din 7 iunie.
"Se constată o evoluţie comparativ cu ultimele alegeri, dar este prea
slabă pentru a fi semnificativă", notează preşedintele Consiliului
reprezentativ al asociaţiilor peroanelor de culoare, Patrick Lozes. El
a spus totuşi că numeroşi astfel de candidaţi figurează pe liste în
poziţie neeligibilă.
Această constatare este făcută şi de Fadila Mehal, şefa unei
asociaţii pentru diversitate şi candidată pe poziţia a treia în
regiunea pariziană pentru partidul de centru MoDem. "Este prima dată
când pe listele europene sunt multe persoane imigrante. A devenit un
lucru obişnuit şi, pe viitor, nu vom mai privi originea acestor
persoane, ci doar ce propun ele", a spus ea.
Franţa are legături complexe cu cetăţenii veniţi din fostele sale
colonii, care sunt subreprezentaţi politic, în înalta administraţie sau
conducerea companiilor.
Cu 99 de locuri, Germania are cel mai mare număr de aleşi la
Strasbourg, dar, spre deosebire de chestiunea parităţii bărbat-femeie,
cea a diversităţii nu provoacă dezbateri în această ţară ân care Verzii
sunt conduşi de un preşedinte de origine turcă.
Chestiunea nu provoacă dezbateri nici în Marea Britranie. Trei deputaţi
europeni conservatori, din totalul de 27, fac parte din minorităţi
etnice, dar numai unul îşi afişează originile.
Partidul Laburist accentuează însă originile asiatice ale lui Claude
Moraes, unul dintre primii eurodeputaţi membri ai unor minorităţi
numite "vizibile" şi singurul în acest caz dintre cei 19 aleşi
laburişti din PE.
În Olanda, circa 15 candidaţi din 289 sunt din cadrul minorităţilor,
dintre care circa zece pentru partidul Solidara. Ei au fost aleşi
"pentru ideile lor, nu în funcţie de originea lor", a spus liderul
acestui partid, care promite "o societate multiculturală şi deschisă".
În Belgia sunt mai mulţi candidaţi de origine străină, dar în general
sunt pe locuri neeligibile.
În Suedia, unde ministrul integrării, Nyamko Sabuni, este originară din
Burundi, nunărul candidaţilor de origine străină nu depăşeşte 30, din
352 candidaţi.
În Finlanda, opt candidaţi din 241 sunt de origine străină. Oumayya Abou Hana, de origine palestiniană, este cea mai cunsocută, iar în Danemarca sunt cinci din totalul de 102. Singurul care ar putea fi ales, Fathi El Abed, de origine palestiniană, a provocat polemică şi este vizat de atacurile extremei-drepte.
