Academia Caţavencu a depus la Parchetul General o plîngere penală împotriva a peste 500 de demnitari care şi-au completat în fals declaraţia de avere. Unii şi-au ascuns conturile, alţii vilele, cîţiva afacerile, cei mai mulţi pe toate acestea. Unde anume, numai Parchetul ne poate spune, cu legea în mînă. Cine sînt ei, făptaşii, vă spunem noi. Din păcate, unii au fost realeşi deja în noul Parlament. Aşa că vouă, cititorilor noştri – care sînteţi mai inteligenţi decît votanţii lor –, nu vă rămîne decît să-i mai suportaţi patru ani.
Fost profesor de educaţie fizică şi sport, devenit avocat în 2002, în urma absolvirii unei facultăţi „la privată“, Calimente este la al treilea mandat de deputat. În ’96 s-a ales din partea PNŢ-CD, pentru ca între 2000 şi 2004, moment cînd a revenit în Legislativ ca mîndru liberal, să se ocupe de afaceri. Afaceri care acum îl urmăresc, cu toate că el, deputatul, din dorinţa de a uita de ele, nici nu le-a mai menţionat în declaraţia de avere.
Spre exemplu, numele deputatului Calimente apare în două societăţi comerciale. Dar NU în declaraţia de avere, cum cere legea, ci doar la rubrica „acţionari“ de la Registrul Comerţului.
Prima societate este Sidermat SRL (deţinută împreună cu fratele său; firma e în lichidare, însă). A doua este Citieffe SRL Arad, afacere din domeniul textilelor, controlată de un italian, Roberto Cerantola, şi în care deputatul deţine 2,3% din părţile sociale.
Cum s-a ajuns aici, ne spune chiar deputatul: „Păi, eu aveam o hală închiriată şi, pentru ca nişte amici din Italia să poată prelua chiria, m-au trecut şi pe mine în noua firmă. Mai apoi ei au tot mărit capitalul social şi eu am ajuns să deţin zero virgulă ceva, nici nu mai ştiu“. De ce nu a renunţat el la chirie şi mai apoi să ceară italienii autorităţilor locale să le închirieze spaţiul?
Păi, ne zice tot Calimente: „Ştiţi cum e, dacă ar fi mers ei la Primărie, să facă solicitare, fiind italieni, le-ar fi cerut altă sumă…“. Bun, hai că ne-am prins: Calimente a fost un bun samaritean şi a făcut un dram de bine unor italieni. De ce nu şi-a trecut, însă, contribuţia la această afacere în declaraţia de avere? „Aranjamentul era ca ei să preia chiria. După ce s-a întîmplat asta, eu n-am mai avut nici o treabă. De ani de zile nici nu ştiu ce s-a mai întîmplat cu afacerea aceea.“ Boon, ne-am lămurit. Şi pentru a vă putea lămuri şi voi care a fost în fapt „aranjamentul“, ar trebui să ştiţi că, după ce deputatul s-a asociat cu italienii, noua firmă – care a preluat chiria – a şi cumpărat spaţiul de la autorităţile locale, în 2003, în baza Legii 550/2002 privind vînzarea către chiriaşi a unor spaţii aflate în proprietatea autorităţilor publice. Or, această cumpărare nu ar fi putut avea loc fără asocierea dintre italieni şi deputat, care avea deja contract de închiriere pe spaţiul respectiv. Capisci?
