Academia Cațavencu a depus la Parchetul General o plîngere penală împotriva a peste 500 de demnitari care și-au completat în fals declarația de avere. Unii și-au ascuns conturile, alții vilele, cîțiva afacerile, cei mai mulți pe toate acestea. Unde anume, numai Parchetul ne poate spune, cu legea în mînă. Cine sînt ei, făptașii, vă spunem noi. Din păcate, unii au fost realeși deja în noul Parlament. Așa că vouă, cititorilor noștri – care sînteți mai inteligenți decît votanții lor –, nu vă rămîne decît să-i mai suportați patru ani.
Fost profesor de educație fizică și sport, devenit avocat în 2002, în urma absolvirii unei facultăți „la privată“, Calimente este la al treilea mandat de deputat. În ’96 s-a ales din partea PNȚ-CD, pentru ca între 2000 și 2004, moment cînd a revenit în Legislativ ca mîndru liberal, să se ocupe de afaceri. Afaceri care acum îl urmăresc, cu toate că el, deputatul, din dorința de a uita de ele, nici nu le-a mai menționat în declarația de avere.
Spre exemplu, numele deputatului Calimente apare în două societăți comerciale. Dar NU în declarația de avere, cum cere legea, ci doar la rubrica „acționari“ de la Registrul Comerțului.
Prima societate este Sidermat SRL (deținută împreună cu fratele său; firma e în lichidare, însă). A doua este Citieffe SRL Arad, afacere din domeniul textilelor, controlată de un italian, Roberto Cerantola, și în care deputatul deține 2,3% din părțile sociale.
Cum s-a ajuns aici, ne spune chiar deputatul: „Păi, eu aveam o hală închiriată și, pentru ca niște amici din Italia să poată prelua chiria, m-au trecut și pe mine în noua firmă. Mai apoi ei au tot mărit capitalul social și eu am ajuns să dețin zero virgulă ceva, nici nu mai știu“. De ce nu a renunțat el la chirie și mai apoi să ceară italienii autorităților locale să le închirieze spațiul?
Păi, ne zice tot Calimente: „Știți cum e, dacă ar fi mers ei la Primărie, să facă solicitare, fiind italieni, le-ar fi cerut altă sumă…“. Bun, hai că ne-am prins: Calimente a fost un bun samaritean și a făcut un dram de bine unor italieni. De ce nu și-a trecut, însă, contribuția la această afacere în declarația de avere? „Aranjamentul era ca ei să preia chiria. După ce s-a întîmplat asta, eu n-am mai avut nici o treabă. De ani de zile nici nu știu ce s-a mai întîmplat cu afacerea aceea.“ Boon, ne-am lămurit. Și pentru a vă putea lămuri și voi care a fost în fapt „aranjamentul“, ar trebui să știți că, după ce deputatul s-a asociat cu italienii, noua firmă – care a preluat chiria – a și cumpărat spațiul de la autoritățile locale, în 2003, în baza Legii 550/2002 privind vînzarea către chiriași a unor spații aflate în proprietatea autorităților publice. Or, această cumpărare nu ar fi putut avea loc fără asocierea dintre italieni și deputat, care avea deja contract de închiriere pe spațiul respectiv. Capisci?
