Nici nu știu dacă să mă bucur sau să mă întristez că Herta Müller a luat Premiul Nobel pentru Literatură. Ar trebui amândouă, deodată. Dar am să mă bucur, totuși, mai întâi.
Să mă bucur pentru că, uite, un român, cetățean român, vreau să zic, spun asta pentru că Herta s-a născut în România, lângă Timișoara, în 1953, a împușcat direct în cap Premiul Nobel. Nobelu’ ăla mult visat și niciodată acordat românilor, parte din conspirația multinațională împotriva României. Și ea, Herta Müller, a trăit primii săi aproape treizeci și cinci de ani din viață aici, deci e, într-un fel, și un Nobel pentru România. Păi, atunci, nu-i așa, putem spune că Securitatea i-a dat Premiul Nobel! Păi, da, n-a urmărit-o Securitatea, nu i-a făcut ea halou, nu i-a agățat nimbul cu niște cuie de tablă, bătându-i-l bine în jurul capului? N-a prigonit-o Securitatea, spunându-i: Hai, Herta, tai-o d-aici, tai-o dăn țara asta, că altfel nu mai pupi tu Nobel, Herta.
Citește mai mult în Cotidianul
