În urmă cu exact șapte decenii, încurajată de acordul de la Munchen încheiat în 1938 cu Marea Britanie și Franța, dar mai ales de pactul semnat cu câteva zile înainte cu Uniunea Sovietică, Germania lui Hitler a invadat Polonia. O acțiune considerată drept actul de naștere al celui de-al Doilea Război Mondial, conflagrație ce avea să antreneze în luptă o mare parte a națiunilor lumii.
La 1 septembrie 1939, harta Europei era destul de pestriță. După Primul Război Mondial care se încheiase cu mari traume pentru întreaga populație europeană și după o criză economică și socială ce zguduise întreaga planetă, forțele de extremă dreapta câștigă puterea în câteva țări europene importante.
Italia era dominată din 1929 de Benito Mussolini, în Portugalia Antonio Salazar se instalase la putere din 1932, iar în Spania generalul Francisco Franco se proclamase conducătorul suprem al națiunii după un război civil devastator. În Germania, Adolf Hitler, venit la putere în urma unui vot discutabil în Reichstag în 1933, dusese o amplă politică de înarmare a țării și de instigare la revanșă după înfrângerea suferită în prima conflagrație.
Deși proclamată oficial singurul stat din lume în care puterea aparține muncitorilor și țăranilor, Uniunea Sovietică, condusă cu mână de fier de Iosif Visarionovici Stalin nu era nici ea altceva decât o dictatură mascată. Marile democrații occidentale au oscilat câțiva ani între cele două poluri, nefiind în stare să stăvilească nici gustul revanșei lui Hitler, nici ambiția lui Stalin de a exporta revoluția socialistă în Europa.
Invadarea Poloniei a constituit însă un semnal de alarmă și trezirea la realitate. La 3 septembrie, Marea Britanie, Franța, Australia și Noua Zeelandă declară război Germaniei. Începea un conflict ce avea să dureze șase ani de zile, înregistrând aproape 65 de milioane de victime, dintre care peste 42 de milioane de civili.
