Înfrângerea din meciul de fotbal cu Serbia doare de două ori. O dată pentru că a făcut ca toată campania de calificare la Mondiale să semene cu planul nostru din 2008 de a construi 1.400 km de autostrăzi în patru ani. Se poate dacă batem tot, dacă o să construim deodată peste tot şi muncim zi şi noapte. Apoi, mai dureros, jocul de la Constanţa ne-a ucis o iluzie naţională. Până acum ne legănam cu ideea că fotbaliştii români sunt buni, inventivi, ce dracu, dom’le, sunt ai noştri. Totul e ca băieţii să vrea cu adevărat să câştige şi să-i aşeze cât de cât Piţi pe teren. Teoria asta o aplicăm peste tot. La fel, doctorii noştri sunt buni, da’ nu prea au cu ce să lucreze, profesorii sunt grozavi, dar nu sunt motivaţi financiar, inginerii ştiu, da’ n-avem industrie, până şi ziariştii sunt competenţi, dar sunt presaţi de prostul gust al publicului.
