Curtea de apel pariziană decide, pe 30 iunie, dacă ediția integrală a operelor filosofului Emmanuel Lévinas va fi publicată la Edițiile Grasset, în urma neînțelegerii cauzate de deținătorii drepturilor de autor, disputate între cei doi urmași ai săi, ambii având ca argument testamentul filosofului.
Emmanuel Lévinas, decedat pe 25 decembrie 1995, a lăsat în urmă mai multe manuscrise, încă nepublicate, conform "Le Figaro". Chestiunea "dreptului moral" de a publica scrierile sale postum a născut o adevărată dispută între fiul său, Michaël Lévinas, muzician reputat și fiica sa, Simone Hansel, soția matematicianului Georges Hansel.
Diferendul se articulează în jurul testamentului lăsat de filosof, datat în anul 1990, dar modificat printr-o anexă din 1994, care ar acorda fiului "dreptul moral" asupra operelor lui Lévinas, recunoscut valabil de instanța franceză, în 2009. Simone Hansel s-a opus inițiativei fratelui său, de a depozita manuscrisele la Institutul de memorie a ediției contemporane (Imec), care adăpostește numeroase texte ale autorilor contemporani. Paginile lăsate de filosof, printre care o inedită corespondență cu Maurice Blanchot, rămân în continuare inaccesibile cercetătorilor, după numeroase încercări ale editurilor franceze de a le tipări.
Filosoful Jean-Luc Marion vede în acest conflict de familie un "contencios latent" care vizează sensul gândirii lui Lévinas, apropiat al creștinismului, dar și autor al "Lecturilor talmudice".
Emmanuel Lévinas s-a născut la Konvo, Lituania, într-o familie evreiască. A urmat studii de filozofie la Strasbourg (1923-27) și la Freiburg (1928-29), urmând seminariile lui Husserl și Heidegger. Este unul dintre promotorii fenomenologiei franceze, cu lucrări ca "Theorie de l'intuition dans la phenomenologie de Husserl" (1930), "De l'existence a l'existant" (1947) sau "En decouvrant l'existence avec Husserl et Heidegger" (1967).
Lévinas propune o etică fenomenologică radicală, centrată pe alteritate (relația cu celălalt, ca aproape), în lucrări precum "Le Temps et l'Autre" (1947), "Totalite et infini" (1961) sau "Entre nous" (1991). În paralel, se dedică comentariilor talmudice. Își dedică studiile fenomenologiei și iudaismului, predând filozofie la Universitățile din Poitiers, Nanterre și Paris IV, dar fiind și director al Școlii normale israelite orientale din Paris.
