Magdalena Boiangiu: Scrisori secrete

În ceea ce privește proiectele strategice, nicio țară – mare sau mică – nu-și anunță cu „sinceritate” intențiile.

În politică, spre deosebire de amor, scopul real al scrisorilor secrete este să devină cât mai repede publice. Ele semnalizează o schimbare de poziție față de tot ce s-a susținut până acum cu voce tare, opinia publică se informează, se miră, i se explică, integrează și într-un răgaz de timp relativ rezonabil propunerile scandaloase devin puncte în tratatele oficiale. Nu altceva se întâmplă acum cu corespondența Obama-Medvedev.

Încă din timpul campaniei sale electorale, a reieșit că dacă va deveni președintele SUA, Barack Obama nu va continua politica administrației Bush față de Rusia, cea de după episodul georgian. Va opta pentru o reluare a dialogului, fără să implice o renunțare flagrantă la principii, cooperare în dezamorsarea amenințărilor comune, încurajarea democrației.

Din ceea ce s-a aflat, reiese că pentru Statele Unite e mai importantă cooperarea cu Rusia în convorbirile cu Iranul pentru ca acesta să renunțe la înarmarea sa nucleară decât instalarea scutului anti-rachetă în Europa Centrală. Pentru electoratul american reluarea dialogului cu Rusia nu e o problemă la ordinea zilei: necesitatea ieșirii din criza domestică este preocuparea principală și Rusia nu are nici cum ajuta, nici cum strica planurile în această privință. Pentru ruși, reluarea dialogului cu SUA de pe poziții de egalitate este o problemă de orgoliu național: restaurarea cultului lui Stalin în Rusia se explică și prin nevoia de a înlătura umilința națională din anii ’90, când țara lor și-a pierdut statutul de superputere.

Citește mai mult în Adevărul