A luptat pe front, a fost condamnat de comuniști, a stat în lagăre de exterminare zece ani și a fost supus la cele mai crunte chinuri. A cunoscut iadul pe pământ. Miile de deținuți loviți ca vitele, înfometați și ținuți în mizerie îi tulbură și acum somnul, după 50 de ani. Este povestea cutremurătoare a unui ofițer român, care a fost condamnat la muncă silnică pentru sabotaj împotriva Armatei Populare. Lucian Petrescu merge și el duminică la vot.
"Trăiesc cu speranța că nu am să mor până nu am să văd România așa cum trebuie. Să fie unitate, să fie oameni de caracter, iubirea de patrie care trebuie să devină realitate", a declarat Lucian Petrescu.
În vârstă de 88 de ani, bărbatul este unul din cei 105 ofițeri și subofițeri români, arestați și condamnați de comuniști în '48, pentru un așa zis "sabotaj contra Armatei Populare". A primit 45 de ani de închisoare. "Am stat un an de zile într-o celulă tip fântână cu o singură ferestruică, încât nu vedeam nimc. Soarele nu pătrundea decât cinci minute pe zi, când apunea", a completat acesta.
Timp de zece ani a trăit în cele mai cumplite chinuri, în toate coloniile canalului, Poarta Albă, Culmea, Peninsula sau Capul Midia. A cioplit în piatră, a săpat, a încărcat vagoane. Fără apă și de multe ori chiar și fără hrană.
Lucian Petrescu își amintește și acum ziua când a scăpat din lagăr, dar și dezamăgirea trăită, când a fost din nou liber. "Știți ce a însemnat ziua liberării? M-au condus 2.000 de deținuți până la sârme. Se uitau la mine ca la un câine hăituit, care scapă din hăituială", a precizat Lucian Petrescu.
Ofițerul este mulțumit că a răzbit și și-a putut regăsi linia destinului, deși a fost marginalizat de prieteni și familie. A lucrat în mină, apoi a fost contabil la Huși. Lumea s-a schimbat, spune el, este dominată de ură și nu are idealuri.
