La Brateiu, lângă Mediaș, două familii de țigani și-au logodit pruncii. Maria, viitoarea mireasă, avea trei ani, iar Victor, cinci. Pentru țiganii căldărari, logodirea pruncilor înseamnă tradiție și afaceri. Alianța este negociată de unchi sau de bunici. Arvuna se scade din negocierea finală, „la nunta cu popă”.
Multe dintre basmele românești încep cu astfel de înțelegeri și promisiuni, când fătului care plânge i se făgăduiește Ileana Cosânzeana sau Kira Kiralina. Ca să-și păstreze bine închegată comunitatea, căldărarii fac, la rându-le, astfel de înțelegeri până la nivelul de veri de-al treilea.
Ulița căldărarilor
La Brateiu, comunitatea căldărarilor nu este cea mai numeroasă. Sunt cam 100 de familii. Mai numeroși decât ei sunt țiganii de casă (băieșii) cum li se spune. Cei mai avuți le au impozante, pe două nivele, cu turnulețe gen pagode.
