Scandalul “Doi și-un sfert” a detonat ca o bombă în trepte, cu fragmentare. Explozia inițială a avut doar rolul de amorsă și a fost urmată - și va mai fi - de alte explozii. Cioburile se împrăștie în toate părțile și fac victime de tot felul.
“Ne trebuia neapărat un serviciu secret.” Așa a explicat Viorel Hrebenciuc, confirmat apoi și de alți lideri ai PSD, motivul pentru care, înaintea oricăror alte ministere mănoase, social democrații au avut drept primă opțiune Ministerul de Interne. Scandalul Puiu Popoviciu - “Doi și-un sfert” arată, deși într-o foarte mică măsură, la ce e bun, dincolo de retorica oficială, un serviciu secret pe care îl controlezi. Un listing telefonic, acolo, care să te ajute la nevoie. Și dacă ar fi numai atât.
Faptele pe care se sprijină scandalul Popoviciu - “Doi și-un sfert” nu sunt, în sine, o surpriză. Dezvăluirea lor, da.
De-a lungul ultimilor 20 de ani au fost numeroase dosare grele demarate spectaculos, dar intrate ulterior într-un con de umbră, ca și cum s-ar fi pierdut în deșert. În lumina ultimelor dezvăluiri e lesne să ne închipuim că, de fiecare dată, s-au activat rețele informale care au tras sfori, au umblat la anchetatori, au ales martori pe sprânceană, astfel încât dosarele să primească mult dorita NUP. S-a întâmplat însă ca de data asta ofițerul de poliție judiciară Ion Motoc să denunțe tentativa polițiștilor Cornel Șerban și Petre Pitcovici și a omului de afaceri Puiu Popoviciu de a “umbla” și ei la dosarul ultimului, iar procurorii DNA să-l ia în serios și să ducă investigația până la capăt. Până una-alta, aceasta rămâne excepția, restul sunt regula.
Citește mai mult în Cotidianul
