Există lideri politici care au șarm doar în opoziție, față de guvern sau în propriul partid. Crin Antonescu intră în categoria politicienilor care înfloresc în opoziție și dau să se ofilească la putere, ca și cum n-ar suporta lumina prea puternică și constantă a reflectoarelor.
Recunosc faptul că sunt printre cei cărora le plăcea să-l asculte pe Crin Anontescu vorbind. În marea de analfabeți care inundă de 20 ani scena politică democratică, liderul liberal era o insulă de cultură, oratorie și decență. Era printre puținii politicieni capabili să rostească adevăruri usturătoare fără să-și jignească oponenții, să prezinte lucruri neplăcute fără să fie strident, să fie aplaudat cu sinceritate chiar și de cei împotriva cărora își îndrepta tiradele.
De când a devenit președintele PNL, discursul său – singura armă veritabilă a lui Antonescu în lupta politică – și-a pierdut din strălucire, ca și cum liderul PNL n-ar mai găsi cuvintele potrivite, cu care altă dată ridica în picioare sălile cu liberali. Acum, Crin Antonescu pare neconvingător. O simt și colegii lui de partid, care, ieri, la lansarea candidaților la europarlamentare, l-au aplaudat mai mult din politețe. Nici n-au prea avut ce aplauda, căci Antonescu nu le-a livrat decât o comparație, deja uzată, a șefului statului cu un chelner care încarcă nota de plată a electoratului în beneficiul său și în detrimentul țării.
Manifestarea sărăcioasă, în scenografie și idei, de la Palatul Parlamentului, a arătat un PNL dezorientat, cu lideri care nu se regăsesc.
Citește mai mult în Gândul
