Istoricii căzuseră de acord până acum că Vladimir Ilici Lenin a murit după o serie de acaturi cerebrale, aceasta fiind varianta oficială a decesului a fostului lider sovietic.
Ultimele dovezi descoperite de cercetatoarea britanică Helen Rappaport arată că Lenin era bolnav de neurosifilis, boală contractată pe cale sexuala în timpul unei vizite la Paris, de la o prostituată, potrivit celor publicate de Daily Mail.
Cercetătoarea britanică își bazează teoria pe informații descoperite la Universitatea Columbia din New York, unde a cercetat documente aparținând celebrului savant rus Ivan Pavlov.
Un argument în plus adus de Helen Rappaport este dat de desele accese de furie ale fostului lider sovietic, ea susținând că Lenin a suferit de sifilis circa 20 de ani.
Nu este prima cercetătoare care afirmă că Lenin ar fi murit de sifilis, deși atacurile cerebrale au fost o certitudine. În mai 1922, Lenin a avut primul atac cerebral. A rămas parțial paralizat (pe partea dreaptă) și rolul său în guvern a început să se diminueze. După al doilea atac din decembrie 1922, Lenin a demisionat din funcțiile politice. În martie 1923, a suferit al treilea atac, a rămas țintuit la pat și incapabil să mai vorbească.
Lenin a murit la 21 ianuarie 1924. La puțin timp după deces, au început să circule zvonuri potrivit cărora ar fi suferit de sifilis. Cauza oficială a morții lui Lenin a fost arteroscleroza cerebrală sau al patrulea atac cerebral, dar din cei 27 de medici care l-au tratat numai opt au fost de acord cu concluziile raportului de autopsie.
Documente declasificate după căderea Uniunii Sovietice, alături de memoriile medicilor lui Lenin, sugerează că liderul bolșevic a fost tratat de sifilis încă din 1895. Documentele sugerează, de asemenea, că anatomo-patologului Alexi Abrikosov, care era însărcinat cu autopsia, i s-a ordonat să demonstreze că Lenin nu a murit de sifilis. Abrikosov nu a menționat această boală în raportul de autopsie, dar distrugerile vaselor de sânge, paralizia și alte incapacități pe care le-a citat sunt tipice pentru această boală. La un al doilea raport de autopsie nici un organ, arteră importantă sau zone ale creierului, afectate în mod obișnuit de sifilis, nu au fost menționate.
În 1923, doctorii lui Lenin l-au tratat pe acesta cu salvarsan, singurul medicament care la acea vreme era folosit în mod special pentru tratarea sifilisului, dar și cu iodură de potasiu care era, de asemenea, folosită, în mod obișnuit, la tratarea acestei boli.
Lenin intră astfel într-o categorie selectă, suferinzi de sifilis fiind și Nietzsche, Maupassant, Goethe sau Donizetti.
