La nici 30 de kilometri de Cluj-Napoca se găsește cea mai frumoasă rezervație naturală din zona Transilvaniei. În satul Săcălaia, pe meleaguri pitite printre dealuri line, Lacul Știucii întregește perfect tabloul. Viețuitoare unice în lume, stuful des și vegetația din zonă îți dau impresia că ești într-o mică deltă. Iar lacul este raiul pescarilor, mai ales al amatorilor de știucă.
Lacul de la Săcălaia este singurul lac natural dulce din zonă. Localnicii spun că, paradoxal, s-ar fi născut într-un loc unde mai demult a fost o mină de sare, care între timp s-a prăbușit. Aluviunile depuse au transformat însă lacul în apă dulce. Supranumit și Lacul Știucii, după numele peștelui care predomină, lacul a fost declarat rezervație și pentru că în zonă există foarte multe păsări rare.
În luna august, cele mai bune zile pentru pescuit sunt de pe 11 până pe 15, apoi din 26 până în 30. Pescarii se înghesuie pe lac datorită capturilor impresionante, adevărate trofee, știuci care depășesc un metru lungime. Lacul Săcălaia este considerat cel mai adânc din Transilvania, având în jur de 10-12 metri.
De lac se leagă și o legendă. Se spune că, pe vremea romanilor, lacul ar fi înghițit o așezare. Când apa devenea foarte limpede, se putea zări acoperișul unei bazilici. Înotători cu experiență se avântau spre satul scufundat, dar unul cădea jertfă, înghițit de un vârtej ce se forma în jurul bazilicii. De 30 de ani însă, depunerile au acoperit satul, iar bazilica nu și-a mai luat jertfa anuală.
