Vieţuitoare unice în lume, stuful des şi vegetaţia din zonă îţi dau impresia că eşti într-o mică deltă. Unde mai pui că lacul este raiul pescarilor, mai ales al amatorilor de ştiucă.
Mulţi spun că dintre toate lacurile din judeţ, cel de la Săcălaia
este paradisul pescarilor sportivi.
Lacul de la Săcălaia este singurul lac natural cu apă dulce din zonă. Localnicii spun că, paradoxal, s-ar fi născut într-un loc unde mai demult a fost o mină de sare, care între timp s-a prăbuşit. Aluviunile depuse au transformat însă lacul în apă dulce. Supranumit şi Lacul Ştiucii, după numele peştelui care predomină, lacul a fost declarat rezervaţie şi pentru că în zonă există foarte multe păsări rare.
În august cele mai bune zile pentru pescuit sunt de pe 11 până pe 15, apoi din 26 până în 30. Am consultat un solunar, un fel de calendar întocmit pentru pescari. În el sunt stipulate orele şi zilele favorabile pescuitului, în funcţie de pozitia simultana a lunii si a soarelui.
Mai exact, în acele intervale de solunar, peştele este mai înfometat şi astfel va cădea mai uşor pradă. Pescarii se înghesuie pe lac datorită capturilor impresionante, adevărate trofee, ştiuci care depăşesc un metru lungime. Lacul Săcălaia este considerat cel mai adânc din Transilvania, în jur de 10-12 metri adâncime.
De lac se leagă şi o legendă. Se spune că, pe vremea romanilor, lacul ar fi înghiţit o aşezare. Când apa devenea foarte limpede, se putea zări acoperişul unei bazilici. Înotători cu experienţă se avântau spre satul scufundat, dar unul cădea jertfă, înghiţit de un vârtej ce se forma în jurul bazilicii. De 30 de ani însă, depunerile au acoperit satul, iar bazilica nu şi-a mai luat jertfa anuală.