Tenorul José Carreras își anunță retragerea de pe scena operei, fără a renunța la recitaluri, într-un interviu acordat cotidianului britanic The Times. Anunțul a fost făcut chiar înainte ca cel mai tânăr dintre celebri Trei Tenori să fie distins cu premiul pentru întreaga carieră, Classical BRIT.
Acum în vârstă de 62 de ani, Carerras pare resemnat în a spune că marile roluri de operă pe care le-a jucat o viață sunt, acum, provocări prea mari pentru el. "Dacă pot da recitaluri, adaptând repertoriul nevoilor mele, nu este nicio problemă. Dar în privința operei, dacă nu apar alte oportunități, cariera mea este gata", explică tenorul.
În conversația avută cu reporterul The Times, în orașul său natal, Barcelona, Carerras își povestește, pe un ton blând, adeseori nostalgic, parcursul, de la anii trăiți sub teroarea franchistă, până la momentele de miracol avute pe scenă, alături de Placido Domingo și Luciano Pavarotti. "Fără să fiu îngâmfat, noi am fost cei mai populari tenori. (...) Am fost populari într-un mod spontan și genuin", își amintește tenorul. În momentul în care tenorii au format celebrul trio, Carerras era cu 11 ani mai tânăr decât Pavarotti. Era cel mai tânăr, dar și cel mai necunoscut, amintește Carerras, rememorând un episod din serialul TV "Seinfeld", în care se face referire la el, ca fiind "al treilea tenor", singurul al cărui nume nu este amintit.
Victoria împotriva bolii care l-a măcinat, o formă agresivă de leucemie, îl face să creadă că miracolele se pot întâmpla. După chimioterapie și un transplant realizat în Seattle, Carerras și-a revenit și a urcat iarăși pe scenă. Fără leucemie, spune Carerras, probabil că cei Trei tenori nu ar fi existat. Concertul de binefacere care i-a reunit în iulie 1990, la Campionatul Mondial de fotbal din Italia, a fost prilejuit de nevoia de fonduri pentru fundația pentru bolnavii de leucemie, pe care o înființase. 800 de milioane de oameni au ascultat atunci simfonia celor trei voci, iar înregistrarea concertului a devenit cel mai vândut album din istoria muzicii clasice. Mai mult de un miliard de auditori au fost estimați la concertul live dat de cele trei mari voci la Los Angeles, în 1994.
Carreras își amintește cu greu de vremurile în care nu cânta. Ca mulți din generația sa, recunoaște că a fost influențat de Mario Lanza, în "The Great Caruso". Tatăl său a fost republican, motiv pentru care familia a fost nevoită să emigreze în Argentina, în vremea regimului lui Franco. După revenirea în Spania, José a luat lecții de muzică de la un prieten al mamei sale, iar la 8 ani și-a făcut debutul la postul național de radio al Spaniei, cu "La donna è mobile".
În ceea ce privește cheia succesului, ea stă în muncă, dedicație și, fără doar și poate, talent: "Bineînțeles, contează instrumentul. Dar mai este și vocația, cineva trebuie să simtă că poate cânta și interpreta un anumit gen de muzică", spune simplu Carerras, dându-l ca exemplu pe Tom Jones, care ar fi putut deveni o mare voce a operei.
José Carreras dă 50 de recitaluri pe an, iar recent a relansat un nou album eclectic, cu selecții ca "Che gelida manina", "La donna è mobile" și " E lucevan le stelle", dar și "Born Free", "Over the Rainbow" și "White Christmas". Tenorul va fi recompensat pentru întreaga carieră, la Classical Brits, pe 14 mai, unde este așteptat și Placido Domingo.
Cariera tenorului spaniol include peste 60 de roluri interpretate pe diferite scene muzicale ale lumii. Jose Carreras este cunoscut și pentru eforturile lui umanitare. Este fondatorul Fundației Internaționale Jose Carreras pentru lupta împotriva leucemiei, pe care a fondat-o în 1988.
