Încălzirea oceanului Atlantic, legată de praful din Sahara și de vulcani

Cercetătorii au combinat informațiile satelitare despre praf și despre alte particule din atmosferă care alcătuiesc ecranul solar, cu modele climatice pentru a evalua efectele asupra temperaturii de la suprafața oceanului Atlantic.

Ei au putut calcula încălzirea oceanului din ultimii 26 de ani și impactul asupra temperaturii după schimbările din furtunile de nisip din Africa și activitățile vulcanice, mai ales cele ale vulcanului El Chichon din Mexic din 1982 și ale lui Mont Pinatubp din Filipine, din 1991.

"O mare parte din creșterea temperaturilor de la tropicele Atlanticului din ultimii 26 de ani - un sfert de grad pe deceniu, în medie -  nu se poate explica decât printr-o diminuare a furtunilor de nisip și a activității vulcanice", spune Amato Evan, un climatolog de la Universitatea Wisconsin, principalul autor al studiului publicat în revista Nature pe 26 martie.

"Combinarea acestor factori explică în jur de 70% din această creștere", a precizat climatologul.

O creștere modestă ar putea avea un impact important asupra frecvenței și intensității ciclonilor care se formează, în principal, în ape mai calde, explică cercetătorul.

Diferența de temperatură a oceanului din 1994, an cu o mică activitate ciclonică și din 2005, un an care a bătut recordul furtunilor tropicale și uraganelor, nu a fost decât de jumătate de grad.

Rezultatele acestui studiu conduc la ideea că doar 30% din cauzele creșterii temperaturii Atlanticului sunt legate de încălzirea globală.

"Prin această cercetare aflăm că încălzirea globală nu poate crește atât de mult temperaturile, de una singură", arată Amato Evan.