În multe locuințe din România mai există încă aparatură de ascultare, montată înainte de 1989 și care a continuat să funcționeze și după Revoluție, până la "epuizarea tehnică și biologică". Informația le-a fost furnizată, în exclusivitate, jurnaliștilor de la România liberă, într-o discuție cu ofițerii din fosta Securitate. Unii au fost de acord să-și dezvăluie numele real, alții, dimpotrivă, au preferat anonimatul.
Maiorul Marian R. este primul care a rupt tăcerea. El le-a dezvăluit jurnaliștilor de la România liberă cum se declanșa urmărirea informativă asupra unei persoane. Mai întâi trebuia ca omul respectiv să fie turnat de mai multe surse. Asta însemna: colaboratori, informatori, surse autorizate, agenți infiltrați, persoane de încredere, gazde, case conspirative.
După ce obținea informațiile, în cel mult 30 de zile ofițerul trebuia să se hotărască dacă deschidea sau nu dosar de urmărire informativă. Se făcea apoi un plan care era aprobat de superiorul ofițerului și de însuși secretarul PCR, responsabil de caz. Fără aprobarea PCR nu se făcea nimic, spune maiorul. Odată început filajul, tehnica de interceptare telefonică se monta atât în birourile celor vizați, cât și în casele acestora.
Microfoanele se montau peste tot, dar cele mai eficiente se instalau în perete și erau alimentate de la rețeaua electrică, astfel că funcționau nonstop. Cele din scrumiere, farfurii, cești erau mai puțin preferate pentru că funcționau pe bază de baterii și exista riscul să se piardă tocmai ce era mai important. În această acțiune, povestește maiorul, erau angrenate mai multe unități care colaborau: unii pentru îndepărtarea tuturor locatarilor din locuința respectivă, în timpul montării sistemului de interceptare, alții pentru pază, alții pentru montarea tehnicii, iar alții pentru rearanjarea apartamentului și refacerea pereților.
La această operațiune, contribuiau și medici, profesori sau funcționari publici, care se străduiau să-i țină departe de casă pe oamenii respectivi. În plus, operatorii de la centralele telefonice erau și ei colaboratori ai Securității, dat fiind că în rețelele telefonice exista și un fir montat special, de care ofițerii își agățau propria tehnică. Maiorul Marian R. spune că se înregistra tot, inclusiv convorbirile intime, după care se reda și în scris. La final erau păstrate doar informațiile interesante , precum și cele care puteau fi folosite ulterior pentru șantaj sau pentru discreditarea persoanelor vizate, mai scrie România liberă.
