Gheorghiță Aurelian Ion: De ce simt intelectualii nevoia să conceptualizeze prostia

Cum reacționează un om obișnuit când spune o prostie? Dacă are bun simț și minima inteligență care îl face să înțeleagă că a greșit, recunoaște că a spus enormitatea și își pune cenușă în cap. Dacă e o fire mai mândră, poate prefera să tacă jenat și să nu mai aducă în discuție subiectul, ca și cum n-ar fi existat. Asta face omul obișnuit.

Dacă avem de a face cu un intelectual, apare încă o posibilitate: poate persevera în prostie. Dar nu oricum, ci încercând să-i confere demnitate culturală și ascendență filosofică. Nu numai că nu a greșit, spunând ce a spus, dar e și perfect justificat teoretic, iar cei care râd nu fac decât să-și trădeze ignoranța. Am putea numi această reacție - eschiva intelectualului.

Toader Paleologu e un intelectual, bașca vremelnic ministru al Culturii, așa că în momentul în care a scos porumbelul pe gură aproape că n-a avut de ales. Apucase să spună că Traian Băsescu e o pleașcă ce a căzut peste el și peste colegii din PD-L, aducându-i la guvernare.

Citește mai mult în Gândul