Funeraliile unor superstaruri ca Elvis Presley, Ray Charles, prințesa Diana sau marea cîntăreață egipteană Oum Kalsoum au dus la o dezlănțuire colectivă de sentimente, în care admiratorii lor au dat frâu liber tristeții.
La 18 august 1977, la o zi de la moartea lui Elvis Preseley, în Memphis au ieșit în stradă 100.000 de admiratori și prieteni, mulți fiind convinși - unii încă sunt - că "regele" nu poate fi mort. Mulțimea era atât de densă și de scăpată de sub control încât două tinere admiratoare au fost lovite și omorâte pe loc de un automobilist.
Corpul neînsuflețit al lui Elvis a fost dus de la Graceland într-un dric alb și argintiu, precedat de șase motocicliști, spre cimitirul Forester Hill. Înainte, mari cântăreți au interpretat melodii ale "regelui".
La 18 iunie 2004, întreaga Americă plângea dispariția, la 73 de ani, a lui Ray Charles, cântărețul negru cu o voce extraordinară, care toată viața a militat împotriva discriminării. Numai 1.000 de persoane au fost admise la slujba relgioasă din Los Angeles. Cu o zi înainte, mii de oameni au trecut prin fața sicriului deschis, iar procesiunea și funeraliile au fost urmărite în direct de milioane de persoane.
La 6 septembrie 1997, la funeraliile din Londra ale prințesei Diana, prietena unor staruri ca Pavarotti sau Elton John, cel puțin un milion de oameni s-au aflat pe traseul cortegiului funeral și au urmărit pe ecrane gigantice ceremonia de la Westminster.
