Viorel Hrebenciuc are o teorie: când l-a scăpat în cristelnița batjocurii publice, nea Ion Botezătorul i-a făcut lui Mircea Geoană cel mai mare bine. I-a zis Prostănacul, eliberându-l de orice obligație. Pentru că de la un Prostănac n-ai niciun fel de așteptări, i-a dăruit avantajul de a fi surprinzător.
Au trecut ani. Ion Iliescu spune că dl. Geoană a evoluat. Că poate acum să se bată de la egal la egal cu Traian Băsescu. Tratat îndeobște în registru comic, președintele PSD a fost, până acum, doar un diminutiv: Mirciulică.
Dar chiar a crescut Mirciulică? Este el acum ceea ce-și doresc dușmanii lui Traian Băsescu, adică Mircea care mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, care vine, vine, vine, calcă totul în picioare?
Doar prestația din campania electorală poate da un răspuns la această întrebare. Cert este că, până acolo, dl. Geoană s-a străduit să facă pașii corecți spre a fi luat în serios, atât în PSD, cât și în afara lui.
În partid, prorocia d-lui Hrebenciuc pare să se adeverească. Neluat nicio clipă în serios, dl. Geoană a făcut câteva gesturi simbolice care să-i întărească lui poziția și s-o înmoaie pe a celorlalți. Greii partidului l-au tolerat o perioadă, socotind că-l pot schimba în orice clipă. În timpul acesta, Mircea Geoană le-a ros ca un cariu picioarele scaunelor. Așa au căzut Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea. Odată cu executarea cu sânge rece a lui Gabriel Oprea, dl. Geoană a obținut ceea ce-i lipsea: capacitatea de a fi temut în partid.
Citește mai mult în Gândul
