Florin Iaru: Normalitate cu bube

Nu e voie să scriu despre alegeri… Dar de alea de acum douăzeci de ani? La scara Universului, n-a trecut nicio secundă. Mi-aduc aminte ca acum. Era pe 16 iunie și ieșeam din spital într-un București necunoscut. Îl părăsisem în plin avânt revoluționar (deși un pic cam veștejit, căci alegerile le câștigaseră dușmanii de clasă, FSN și Iliescu), pe când Piața Universității se descompunea ca-ntr-un vers de Bacovia – iar acum reintram în el cu gura căscată.

În tramvaiul care mă ducea acasă era o tăcere de moarte. Doar două țațe se sumețeau. Vocile lor ascuțite dădeau măsura mâniei populare. Aveau să le taie capul tuturor bagabonților ăstora.

Citește mai mult în Adevărul.