Când râd de ministrul Culturii, probabil mă contaminează mai ceva ca gripa porcină (pe înțelesul vulgului, aviara gripa) umorul colegilor săi de partid. Înclin să cred că pe toate holurile Guvernului adie hohote șoptite, înoată sughițuri politicoase, firește, atunci când nu se aude fâșâitul coatelor care se freacă pe la spatele lui în consens. Care consens? Că nu există fraier mai mare peste care să fi dat așa o pleașcă – fără să-i înțeleagă rostul!
Nu contează că a pierdut, dintr-un condei, jumătate de buget încă înainte de rectificarea de buget. Era un mizilic. Nu privește pe nimeni că e picat din Lună. Colegii de partid îl pot lua peste picior fără remușcări: nu-i de-al lor și e mai bine că nu știe cu ce se mănâncă un astfel de post.
Deși se poate spune că și-a găsit protector: atotputernica ministresă a turismului, aripa tânără a cocoșului și mâna dreaptă a zeului, îl simpatizează. Neatins de zoaiele politice, tânărul Paleolog nu-i atins, din păcate, nici de înțelegerea brutală a realității în care se-nvârte.
Citește mai mult în Adevărul.
