Eliza Frâncu: Moldova, o știre mică

Sprijinirea Republicii Moldova a fost o prioritate în politica externă a României încă de după revoluția din 1989. Dar mai sunt acum oare evenimentele din Republica Moldova o prioritate și pentru români? Pe cine mai interesează de fapt în România ce se întâmplă dincolo de Prut? Știrile despre Basarabia sunt tot mai puțin citite, cu excepția celor despre Cleopatra Stratan sau Zdob și Zdub, firește. A mai existat, poate, un interes limitat ca amploare și durată în timpul protestelor din aprilie, când a atras atenția cuvântul „revoluție”.

Tinerii români nu mai acordă mai deloc atenție evenimentelor din Republica Moldova. Unii, probabil, cu toată abrambureala din Educație, abia mai știu că România și Republica Moldova au făcut parte cândva din unul și același trup. „Ce atâta istorie?”, vorba Condoleezzei Rice atunci când încerca să „aline” Serbia pentru pierderea provinciei Kosovo.

Generația trecută de prima tinerețe gândește, în schimb, pragmatic: la ce ne-ar ajuta să ne unim cu frații de peste Prut? Doar o țară încă și mai înapoiată economic decât România, ce ne-ar trage înapoi. Un eventual aflux de forță de muncă și mai ieftină, ce riscă și ea să devină o povară în contextul în care mii de imigranți români sunt nevoiți să se întoarcă din Occident. Românismul, dincolo și dincoace de Prut, a rămas mai mult o vorbă pentru elite și pentru nostalgici.

Citește mai mult în Gândul