Dreptate sub pământ

Am nimerit atunci în plină campanie electorală. Însuși directorul Companiei Naționale a Uraniului, Iosif Moldovan, aspira la un loc de deputat în colegiul 9, adică exact în localitățile Vatra Dornei, Broșteni și Crucea. Cu numai o zi înainte de vizita noastră, pe 23 noiembrie, într-o duminică, în fosta cantină de la Crucea minerii și conducătorii lor au petrecut după sloganul "Oameni buni, mâncați și beți și votați cu cine vreți"

Cum iarna nu-i ca vara, cheful din cantină nu prea și-a atins scopul atâta vreme cât domnul Iosif Moldovan n-a ieșit deputat. Deși atunci am solicitat în scris conducerii CNU aprobarea de a sta de vorbă cu directorul Sucursalei Suceava, Nicolae Bîia, și ni s-a comunicat telefonic că avem acceptul Companiei, am fost ținuți la poarta unității. Nici liderii celor două sindicate nu au dorit să-și spună oful în fața camerei motivând patimile din campania electorală

In luna ianuarie am reînoit solicitarea noastră către Ministerul Economiei și CNU cu mențiunea expresă că vrem să filmăm în subteran și să realizăm inrterviuri cu directorii minei. După o așteptare lungă am primit pe 25 februarie o aprobare de acces în sucursala Suceava, sediul administrativ și sectorul minier Crucea. Dar surpriză, nu am fost lăsați să filmăm în subteran decât după intervenții telefonice la Ministerul Economiei, și numai până la o capelă la care au acces chiar și localnicii fără a avea nevoie de acordul CNU

Am vrut să aflăm care e situația cu licitațiile pentru materialele și piesele de schimb atât de necesare în subteran, de ce s-a închis cantina și de ce hrana caldă a minerilor s-a răcit. Dar, din păcate nu vă putem prezenta răspunsul directorului sucursalei, Nicolae Bîia, întrucât șeful său, Iosif Moldovan a dat o dispoziție scrisă prin care interzice oricărei persoane din conducerea sucursalelor să vorbească cu presa. În final, când am solicitat prin e-mail, interviul promis telefonic de domnul Moldovan, ni s-a comunicat că domnia sa a plecat în concediu de odihnă până săptămâna viitoare. Pentru că nu am primit un răspuns în timp util suntem nevoiți să vă prezentăm rezultatele investigației noastre fără punctul de vedere al conducerii CNU.

Despre viața minerilor vorbim numai când se întâmplă un accident, dar tot atunci ies la iveală și matrapazlâcurile celor care îi conduc. În această clădire a funcționat, până nu demult, cantina unde minerii primeau gratuit, la intrarea în șut, o masă caldă antidot. De câteva luni cantina s-a închis. Părerile minerilor sunt împărțite. Multora le pare bine că primesc hrană rece.

Nici un miner nu recunoaște că mănâncă în subteran, dar noi știm că pentru a ieși afară din nu știu ce orizont de lucru pentru a mânca pachețelul le-ar trebui două ore. Primarul, el însuși fost miner, este sincer.

E de neînțeles de ce conducerea a ales să-i lipsească pe mineri de masa caldă în loc să destituie personalul necorespunzător de la cantină. O explicație ar putea fi aceea că unii asociați ai firmei Amiral SRL din Miercurea Ciuc, care livrează hrana rece pentru mineri sunt bune cunoștințe ale fostului director al CNU, Olos Gherghei.

Dezinteresul conducerii sucursalei pentru respectarea normelor de protecție a muncii în subteran poate avea consecințe "explozive", întrucât am aflat de la mineri că depozitarea dinamitei și a capselor pirotehnice se face în firide din subteran, neasigurate corespunzător, aflate la îndemâna oricui. Tot de la mineri știm că a existat o perioadă când mutarea acestor materiale explozive s-a înregistrat pe caiete obișnuite, fără regim special, neînseriate conform normelor de securitate.

Au ei, minerii de la Crucea, pantalonii rupți în fund, dar se pot lăuda cu două mațini noi ganț și cu dotări peste standarde. Chit că nu merg ei cu ele, ci șefii. Lor li s-au rezervat în schimb niște dube jerpelite, care îi transportă de la ieșirea din galerie până la vestiare. Mai departe, până acasă sunt duși cu niște rable de autobuze. Cum s-a ajuns aici? Printr-o licitație cu cântec destinată adjudecării contractelor pentru transportul personalului angajat, care a fost câștigată de firmele Robin Turism SRL și Etna Coral Trans SRL, ambele din Vatra Dornei, ai căror asociați se cunosc cu șefii minerilor de la Crucea. După câștigarea licitației s-a constatat că cele două firme nu dețin mijloace auto pentru transportul persoanelor și au subcontractat prestarea acestui serviciu unor persoane fizice din Crucea și Vatra Dornei care dețin autobuze și microbuze uzate.

În subteran minerii se confruntă și cu lipsa pieselor de schimb.

Cu toate că necesarul de materiale și piese de schimb a fost stabilit prin planul anual de achiziții al CNU, invocând diferite situații de urgență extremă, directorii de la Crucea au achiziționat prin negociere directă și fără organizarea licitațiilor legale, piese de schimb auto, materiale, utilaje și echipamente specifice mineritului de o calitate inferioară, în valoare de milioane de lei, de la diverse firme din județele Suceava, Neamț și Maramureș. Anvelope și piese auto de la MS Buchenland SRL și Railex SRL din Suceava, coroane diamantate de la Rotaqua Rom SRL Baia Mare, țeavă și curele de la Valdoprod SRL Neamț.

Două exemple sunt însă edificatoare. De la SC Cozmircom srl Baia Mare au fost achiziționați vagoneți vechi, recondiționați și vopsiți. Unii au fost chiar returnați ca fiind necorespunzători, dar sursele noastre spun că directorul a făcut presiuni pentru a fi acceptați. De la firma Happy SRL Baia Mare au fost cumpărate perforatoare pentru subteran. Nu s-a ținut cont că de la an la an firma a dublat practic prețul acestor echipamente.

Nu știm dacă cineva a avut de câștigat de pe urma acestor achiziții, dar dacă e să ne luăm după ce scrie în declarația sa de avere, Nicolae Bîia e cel mai bogat director de sucursală CNU din țară. Conform declarației postată pe site-ul companiei, în ianuarie 2008 acesta deținea un teren și o casă de locuit situate la periferia orașului Cîmpulung Moldovenesc, două autoturisme Toyota, o rulotă, o barcă cu motor și un depozit de 600.000 lei noi. Toate astea dintr-un venit lunar de 7.300 lei noi realizat împreună cu soția. Nu e treaba noastră ci a inspectorilor Agenției Naționale pentru Integritate să vadă cum au făcut averea directorii din CNU. Dar, în noiembrie anul trecut, au apărut în presă materiale care arătau că directorul Sucursalei, Nicolae Bîia, s-a folosit de muncitori și materiale de la mină pentru a ridica o construcție la vila sa de lângă Câmpulung Moldovenesc. În fotografiile obținute de noi, meseriașii sunt dați în vileag de salopetele inscripționate cu sigla CNU.

La final se impun câteva concluzii. Ca peste tot, în industria minieră din România și la Crucea statul este un prost administrator. Multe dintre aspectele semnalate ar fi fost lămurite dacă conducerea CNU București nu ar fi impus Omerta, legea tăcerii. Am fost surprinși să constatăm că până și liderii cele două sindicate și-au ferecat gura deși în orice companie de stat sindicatul este câinele de pază împotriva abuzurilor conducerii. Am fi vrut să vă arătăm cum muncesc minerii în subteran cu sapa și cu trocul, păcălind moartea în fiecare zi. Dar nu am fost lăsați să trecem de troiță. Poate că n-ar fi rău ca șefii minerilor să intre mai des în subteran, măcar până la capelă, să se roage pentru iertarea păcatelor. Fiindcă deocamdată la Crucea dreptatea rămâne îngropată undeva sub pământ.