"Dacă încercaţi să treceţi de barieră, chem şi Poliţia şi SRI-ul".Aceste calde "urări de bun venit" le-am primit de la funcţionarul structurii de securitate a minei Crucea din cadrul Companiei Naţionale a Uraniului - CNU SA. Despre mineri şi despre cum o mai duc ei pe sub pământ, autorităţile vorbesc doar atunci când are loc vreun nefericit accident cum a fost explozia de la Petrila, din noiembrie 2008. A fost şi motivul pentru care, la o săptămână de la eveniment, am vrut să vedem viaţa celor care păcălesc în fiecare zi moartea din adâncuri - uraniul.
Am nimerit atunci în plină campanie electorală. Însuşi directorul Companiei Naţionale a Uraniului, Iosif Moldovan, aspira la un loc de deputat în colegiul 9, adică exact în localităţile Vatra Dornei, Broşteni şi Crucea. Cu numai o zi înainte de vizita noastră, pe 23 noiembrie, într-o duminică, în fosta cantină de la Crucea minerii şi conducătorii lor au petrecut după sloganul "Oameni buni, mâncaţi şi beţi şi votaţi cu cine vreţi"
Cum iarna nu-i ca vara, cheful din cantină nu prea şi-a atins scopul atâta vreme cât domnul Iosif Moldovan n-a ieşit deputat. Deşi atunci am solicitat în scris conducerii CNU aprobarea de a sta de vorbă cu directorul Sucursalei Suceava, Nicolae Bîia, şi ni s-a comunicat telefonic că avem acceptul Companiei, am fost ţinuţi la poarta unităţii. Nici liderii celor două sindicate nu au dorit să-şi spună oful în faţa camerei motivând patimile din campania electorală
In luna ianuarie am reînoit solicitarea noastră către Ministerul Economiei şi CNU cu menţiunea expresă că vrem să filmăm în subteran şi să realizăm inrterviuri cu directorii minei. După o aşteptare lungă am primit pe 25 februarie o aprobare de acces în sucursala Suceava, sediul administrativ şi sectorul minier Crucea. Dar surpriză, nu am fost lăsaţi să filmăm în subteran decât după intervenţii telefonice la Ministerul Economiei, şi numai până la o capelă la care au acces chiar şi localnicii fără a avea nevoie de acordul CNU
Am vrut să aflăm care e situaţia cu licitaţiile pentru materialele şi piesele de schimb atât de necesare în subteran, de ce s-a închis cantina şi de ce hrana caldă a minerilor s-a răcit. Dar, din păcate nu vă putem prezenta răspunsul directorului sucursalei, Nicolae Bîia, întrucât şeful său, Iosif Moldovan a dat o dispoziţie scrisă prin care interzice oricărei persoane din conducerea sucursalelor să vorbească cu presa. În final, când am solicitat prin e-mail, interviul promis telefonic de domnul Moldovan, ni s-a comunicat că domnia sa a plecat în concediu de odihnă până săptămâna viitoare. Pentru că nu am primit un răspuns în timp util suntem nevoiţi să vă prezentăm rezultatele investigaţiei noastre fără punctul de vedere al conducerii CNU.
Despre viaţa minerilor vorbim numai când se întâmplă un accident, dar tot atunci ies la iveală şi matrapazlâcurile celor care îi conduc. În această clădire a funcţionat, până nu demult, cantina unde minerii primeau gratuit, la intrarea în şut, o masă caldă antidot. De câteva luni cantina s-a închis. Părerile minerilor sunt împărţite. Multora le pare bine că primesc hrană rece.
Nici un miner nu recunoaşte că mănâncă în subteran, dar noi ştim că pentru a ieşi afară din nu ştiu ce orizont de lucru pentru a mânca pacheţelul le-ar trebui două ore. Primarul, el însuşi fost miner, este sincer.
E de neînţeles de ce conducerea a ales să-i lipsească pe mineri de masa caldă în loc să destituie personalul necorespunzător de la cantină. O explicaţie ar putea fi aceea că unii asociaţi ai firmei Amiral SRL din Miercurea Ciuc, care livrează hrana rece pentru mineri sunt bune cunoştinţe ale fostului director al CNU, Olos Gherghei.
Dezinteresul conducerii sucursalei pentru respectarea normelor de protecţie a muncii în subteran poate avea consecinţe "explozive", întrucât am aflat de la mineri că depozitarea dinamitei şi a capselor pirotehnice se face în firide din subteran, neasigurate corespunzător, aflate la îndemâna oricui. Tot de la mineri ştim că a existat o perioadă când mutarea acestor materiale explozive s-a înregistrat pe caiete obişnuite, fără regim special, neînseriate conform normelor de securitate.
Au ei, minerii de la Crucea, pantalonii rupţi în fund, dar se pot lăuda cu două maţini noi ganţ şi cu dotări peste standarde. Chit că nu merg ei cu ele, ci şefii. Lor li s-au rezervat în schimb nişte dube jerpelite, care îi transportă de la ieşirea din galerie până la vestiare. Mai departe, până acasă sunt duşi cu nişte rable de autobuze. Cum s-a ajuns aici? Printr-o licitaţie cu cântec destinată adjudecării contractelor pentru transportul personalului angajat, care a fost câştigată de firmele Robin Turism SRL şi Etna Coral Trans SRL, ambele din Vatra Dornei, ai căror asociaţi se cunosc cu şefii minerilor de la Crucea. După câştigarea licitaţiei s-a constatat că cele două firme nu deţin mijloace auto pentru transportul persoanelor şi au subcontractat prestarea acestui serviciu unor persoane fizice din Crucea şi Vatra Dornei care deţin autobuze şi microbuze uzate.
În subteran minerii se confruntă şi cu lipsa pieselor de schimb.
Cu toate că necesarul de materiale şi piese de schimb a fost stabilit prin planul anual de achiziţii al CNU, invocând diferite situaţii de urgenţă extremă, directorii de la Crucea au achiziţionat prin negociere directă şi fără organizarea licitaţiilor legale, piese de schimb auto, materiale, utilaje şi echipamente specifice mineritului de o calitate inferioară, în valoare de milioane de lei, de la diverse firme din judeţele Suceava, Neamţ şi Maramureş. Anvelope şi piese auto de la MS Buchenland SRL şi Railex SRL din Suceava, coroane diamantate de la Rotaqua Rom SRL Baia Mare, ţeavă şi curele de la Valdoprod SRL Neamţ.
Două exemple sunt însă edificatoare. De la SC Cozmircom srl Baia Mare au fost achiziţionaţi vagoneţi vechi, recondiţionaţi şi vopsiţi. Unii au fost chiar returnaţi ca fiind necorespunzători, dar sursele noastre spun că directorul a făcut presiuni pentru a fi acceptaţi. De la firma Happy SRL Baia Mare au fost cumpărate perforatoare pentru subteran. Nu s-a ţinut cont că de la an la an firma a dublat practic preţul acestor echipamente.
Nu ştim dacă cineva a avut de câştigat de pe urma acestor achiziţii, dar dacă e să ne luăm după ce scrie în declaraţia sa de avere, Nicolae Bîia e cel mai bogat director de sucursală CNU din ţară. Conform declaraţiei postată pe site-ul companiei, în ianuarie 2008 acesta deţinea un teren şi o casă de locuit situate la periferia oraşului Cîmpulung Moldovenesc, două autoturisme Toyota, o rulotă, o barcă cu motor şi un depozit de 600.000 lei noi. Toate astea dintr-un venit lunar de 7.300 lei noi realizat împreună cu soţia. Nu e treaba noastră ci a inspectorilor Agenţiei Naţionale pentru Integritate să vadă cum au făcut averea directorii din CNU. Dar, în noiembrie anul trecut, au apărut în presă materiale care arătau că directorul Sucursalei, Nicolae Bîia, s-a folosit de muncitori şi materiale de la mină pentru a ridica o construcţie la vila sa de lângă Câmpulung Moldovenesc. În fotografiile obţinute de noi, meseriaşii sunt daţi în vileag de salopetele inscripţionate cu sigla CNU.
La final se impun câteva concluzii. Ca peste tot, în industria minieră din România şi la Crucea statul este un prost administrator. Multe dintre aspectele semnalate ar fi fost lămurite dacă conducerea CNU Bucureşti nu ar fi impus Omerta, legea tăcerii. Am fost surprinşi să constatăm că până şi liderii cele două sindicate şi-au ferecat gura deşi în orice companie de stat sindicatul este câinele de pază împotriva abuzurilor conducerii. Am fi vrut să vă arătăm cum muncesc minerii în subteran cu sapa şi cu trocul, păcălind moartea în fiecare zi. Dar nu am fost lăsaţi să trecem de troiţă. Poate că n-ar fi rău ca şefii minerilor să intre mai des în subteran, măcar până la capelă, să se roage pentru iertarea păcatelor. Fiindcă deocamdată la Crucea dreptatea rămâne îngropată undeva sub pământ.
