Unele dintre tablourile lui Goya ar putea fi altfel interpretate, după ce un manuscris găsit în arhivele generale ale Ministerului de Justiție din Spania demonstrează că pictorul este de viță nobilă, atât din partea mamei, cât și pe linie paternă, integrată acum în familia de nobili Guipuzcoa.
Documentul este un "certificat de noblețe", publicat în 1831 de unicul fiu și moștenitor al lui Goya, Javier. Manuscrisul a fost studiat și atestat de o echipă compusă din cinci membri ai Academiei regale pentru moștenire și genealogie, alături de alte documente din 1657, care recunosc titlul nobiliar al strămoșilor lui și de o serie de epistole scrise de Goya prietenului său, Martín Zapater.
Se pare că atestarea oficială a originii nobiliare a lui Goya pune într-o altă cheie interpretativă unele dintre picturile lui Goya, cu origini nobile pe linie maternă, dar fără a deține vreun titlu care să-i permită accesul la marile curți nobiliare ale vremii. "Noile date deschid ipoteze inedite de interpretare a tabloului Capriciul 39, acum considerat o paradigmă a atitudinii critice față de nobilime, când, poate, este mai degrabă o satiră a aspirațiilor nobile, fără fundament", spune García Mercadal, unul dintre experții care au analizat documentul.
Francisco Jose de Goya y Lucientes s-a născut la Fuendetodos, un cătun din provincia Aragon, la 30 martie 1746. Mama lui, deși descendentă a familiei Infanzonof, mici nobili aragonezi, nu a beneficiat niciodată de un titlu nobiliar, cel care ar fi putut să-i confere beneficii legale și sociale. Tatăl său, poleitor de rame, a fost sărac toată viața. Goya și-a făcut ucenicia în atelierul lui Jose Luzan y Martinez, un pictor mediocru, format în Italia, la Neapole, în spiritul barocului târziu. La 17 ani, Goya pleacă la Madrid, pentru a concura la premiul Academiei San Fernando, dar pierde competiția. Aici îl cunoaște pe Francisco Bayeu, pictor de curte, al cărui stil influențează opera timpurile a lui Goya. În 1781 pictează altarul bisericii San Francesco el Grande din Madrid. După ce realizează portretul contelui Floridablanca, Goya accede la curtea regală, devenind, din 1786, pictor al curții.
Ca pictor de curte al regilor spanioli, Goya a înfățișat de multe ori ironic nobilimea vremii și status quo-ul, fapt care a indignat multe dintre spiritele epocii. Se spune că scriitorul Ernest Hemingway ar fi spus, la vederea tabloului "Portret al familiei lui Carol al IV-lea": "Pe fiecare dintre aceste chipuri, Goya a imprimat disprețul pe care îl nutrește pentru ei. Trebuie să fi geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege, prea prost, de altfel, pentru a observa că pictorul curții îl condamnă în ochii întregii lumi".
În 1825, Goya se îmbolnăvește și moare trei ani mai târziu la Bordeaux, pe 16 aprilie. Trupul pictorului a fost adus în Spania după primul război mondial.
