A fi student în anii ‘70 - ‘80 era nu numai șansa fulgerătoare și nesperată de a scăpa, pentru cinci ani, de coșmarul socialismului curent, dar însemna, prin efortul pe care ți-l cerea școala, un statut asumat cu oarecare orgoliu intelectual. Stupidă în programă și metodologie, îngrămădind cantități uriașe de cunoștințe neimportante, teoretizând în exces și împingând uneori la catedră securiști sau pur și simplu imbecili, școala superioară din timpul comunismului avea, totuși, o consistență superioară celei de azi. Chiar dacă rigoarea ținea mai mult de regulamente, chiar dacă universitatea cerea în primul rând forțaj și abia apoi subtilitate, presiunea pe care o punea zilnic asupra studentului sfârșea prin a da rezultate.
Citește mai mult în Cotidianul.
