Artistul în vârstă de 71 de ani s-a destăinuit cu ocazia lansării cărţii "Căutător de destine" - o incursiune biografică realizată de Puşa Roth în urma unor dialoguri cu actorul.
Reporter: Cum aţi descrie, în câteva cuvinte, cartea lansată miercuri?
Dorel Vişan:
Este un semn pe care îl lasă un artist după o muncă de-o viaţă. Este
doar unul dintre aceste semne, pentru că, în general, artiştii lasă
semne prin ceea ce fac, dar pot fi semne şi printr-o carte, în care
gândurile lui, aşa cum spuneam, se reîntorc la el spuse de alţii. E un
semn pentru cei care vin după noi, să ne poată judeca.
R.: Şi ce fel de întâmplări predomină în acest "semn" lăsat de artistul Dorel Vişan? Cele hazlii sau cele sobre?
D. V.:
Nu mă interesează întâmplările hazlii sau mai puţin hazlii, ci
biografia unui artist, care e formată şi din lucruri hazlii, şi mai
puţin hazlii, dar care reprezintă o căutare continuă, o căutare care,
dacă este lipsită de bucurie, nu are niciun rost.
R.: Care ar fi secretul unei vieţi senine la o vârstă venerabilă?
D. V.:
Secretul are legătură cu credinţa că trebuie să te organizezi tu ca
să-i poţi organiza şi pe alţii. Nu poţi să organizezi sufletul altora
dacă sufletul tău nu este organizat. Aici este toată treaba.
R.: Şi în toată organizarea asta, are vreun rol viaţa şi activitatea dumneavoastră de la ţară?
D. V.:
Da. Apropierea de natură te face să regăseşti legile naturii, care nu
se pot încălca, în timp ce legile făcute de oameni sunt făcute pentru a
putea fi şi încălcate.
R.: Unde vă petreceţi timpul dumneavoastră liber?
D. V.:
Sincer să fiu, nu ştiu ce e ăla timp liber. Când sunt liber de la
filmări, mă duc la ţară. Când sunt liber de la ţară, mă duc în altă
parte. Asta înseamnă timpul meu liber.
R.: Ce roluri aţi jucat în ultima vreme?
D. V.:
Teatru nu mai joc. La filme, sunt în discuţii, acum, cu Sergiu
Nicolaescu, pentru producţia "Poker", după o piesă de teatru a lui
Adrian Lustig. Restul programului, ca la majoritatea artiştilor, îl fac
alţii, nu eu.
R.: Care este cea mai nouă peliculă în care aţi jucat?
D. V.:
"Bibliotheque Pascal" este ultimul proiect în care am fost implicat.
S-au terminat filmările, nu a ieşit încă pe piaţă, dar este pregătit
pentru premieră. Este un film maghiar.
R.: Cum aţi colaborat cu echipa, din care ştiu că au făcut parte şi actori români?
D. V.:
Eu am lucrat numai cu ungurii. Am mai lucrat şi altă dată cu echipe
maghiare şi se lucrează foarte bine cu ei, sunt foarte organizaţi, mai
organizaţi decât românii, îmi pare rău că trebuie să spun asta.
R.: Dar vă place şi în România...
D. V.: Nu am ce face. Asta îmi ocupă tot timpul, vorba lui Badea.
