Unii îl așteaptă să cadă, alții îl așteaptă să vină. Unii încă îl caută, ceilalți îl adulează. Primii, atunci când cred că l-au găsit, sunt blocați de prevederi constituționale interpretate inflexibil și brutal. Ultimii, orice i-ai întreba, vorbesc despre castravete și guvernează țara, fiecare călare pe doi cai. Ministrul Economiei a devenit ministrul economiei sănătoase, de parcă i-ar fi trebuit mijloacele să o pună la terapie intensivă. Ministrul Justiției trage apa după propriile gunoaie, pentru că e acum și ministru de Externe.
Țara e un deltaplan pe pilot automat. Între timp, leul răcnește: n-o să avem bani de salarii și pensii! Trebuie să ne respectăm obligațiile internaționale! Ar trebui să fim înfricoșați și să nu ne întrebăm de ce am ajuns aici. Să nu vedem că buba s-a spart. Criza administrativă, în care ne zbatem de 20 de ani, s-a transformat în criză politică gravă și ele amândouă sunt cauza crizei economice. Evoluția a fost grăbită de criza globală. Cauza e însă în noi. De la o creștere economică de peste 8% am căzut din pod la -8. Pentru moment. Nici acum nu e prea târziu să ne punem câteva întrebări. Aveam nevoie de FMI?
Citește mai mult în Adevărul
