Daniel Oanță: FMI și propaganda de doi bani

Pentru contestatarii de serviciu, eliberarea tranșei a doua din împrumutul extern și împărțirea lui între bugetul de stat și BNR capătă o notă tragică. Argumentul este unul singur și relativ ciudat- o parte din bani va merge spre pensii și salarii. Chestiunea este privită ca un sacrilegiu și evident sus-numiții trec deliberat cu vederea sau pur și simplu ignoră ce s-ar fi putut îmtampla în scenariul în care solicitarea Romaniei n-ar fi primit acceptul de la Wasington. Ar fi dorit aceștia să vadă marasmul economic și social abătandu-se peste țară? Ei bine da, dacă aceasta ar fi condus la schimbarea locatarului de la Cotroceni sau chiar candidatura acestuia! Dimensiunea mediatică a încrancenării preelectorale a ajuns la astfel de manifestări grotești.

Într-o asemenea confuzie, mă mir chiar că aprobarea FMI nu este pusă de către obsedații anti-Băsescu pe seama unei înțelegeri oculte între acesta și finanța mondială. Nu sunt un fan al guvernului Boc, dar nici nu-l urăsc în așa măsură încat să nu deosebesc un succes de un eșec. Or, în condițiile date, este vorba de un succes, unul amar! Este o reușită în condițiile în care oamenii ăștia care au ajuns la putere mințind cu nerușinare și legiferând aberații, precum majorarea cu 50% a lefurilor în campania electorală, au fost forțați de entități internaționale să se țină de cuvant, împotriva voinței lor. Să adopte legea salarizării unitare, așa cum e ea, să regândească sistemul falimentar de pensii, să elaboreze legi de responsabilizare fiscală care să asigure o bugetare peste ani, deci ferită de hachițele balcanismului politic, a proiectelor cu adevărat importante.

Scriam în Cotidianul, în vara acestui an, sub titlul Condamnați la coaliție, că deși mai au puțin și se scuipă în direct și la oră de vârf, pesediștii și pedeliștii sunt forțați de criză să rămână împreună. Liantul se numește FMI, iar dezertarea unilaterală este extrem de periculoasă. De-atunci și până acum, coaliția s-a ”rupt” vinerea și refăcut lunea de cel puțin 6 ori, pentru că niciun partid n-a putut face pasul înapoi decât cu riscul politic inalculabil de a fi socotit responsabil de deraiarea acordului cu Fondul.

Un ascultător al Realității FM pus să spună cine este în opinia sa cel mai eficient ministru al guvernului Boc a răspuns simplu-FMI, că ei ne mai țin în viață. Nu pot decât să-i dau toată dreptatea din lume, dar aceasta nu pentru că Executivul ar fi complet imbecil, ci pentru că în spatele împrumutului extern se află cvasi-totalitatea instituțiilor financiare internaționale și Comisia Europeană. În fața unei asemenea presiuni nici măcar micul Boc-Ștefan cel Mare n-avea ce face! Și nici un alt guvern...Sigur asemenea argumente pălesc în fața intereselor pe termen scurt ale talibanilor împărțiți în tabere pro și contra Băsescu, care se comportă de parcă lumea ar lua sfârșit pe 22 noiembrie, ora exit-poll-urilor.

Consecințele unui asemenea tip de propagandă cu orizont de câteva săptămâni se repercutează însă pe termen lung. Încă o dată românii sunt tratați ca o masă de manevră, manipulați ordinar să gândească în cicluri electorale, cu gândul la un tătuc atot-salvator, să fie desolidarizați de temele cu adevărat importante, să nu învețe nimic din criza economică ce să sperăm că a atins punctul cel mai de jos.

ÎN CURÂND