"Îmi plăceau cel mai mult primăverile cred...Am fugit. Nu ştiu dacă de România sau de comunişti. La vremea aia credeam că fug de România. Nu mi-era frică să fug. Mi-era frica să stau. Am ajuns în Grecia mai întai...am cerşit, am cunoscut şi oameni care m-au ajutat. Cântam la pian, dar nu cine ştie ce, dar în doi-trei ani am ajuns printre cei mai buni pianişti ai lor.", a declarat artistul.
Cei rămaşi acasă au ştiut tot timpul că Damian va ajunge cineva. Chiar dacă tămbalul nu i-a plăcut. Nici după acordeon nu s-a dat în vânt. Le-a încercat pe toate, căci nu putea rămâne el oaia neagră, într-o familie de lăutari. Şi dacă pianul l-a hrănit în primii ani, apoi naiul i-a asigurat admiterea la una dintre cele mai prestigioase şcoli de muzică din lume: Berklee University. Damian a terminat facultatea de 4 ani într-unul singur şi nu oricum, ci...Magna cum Laude.
A urmat marele concert din 2001. Contractul cu PBS, televiziunea publică americană, i-a oferit şansa de a se întoarce în Romania, pentru un concert cu un buget uluitor: 2 milioane de dolari.
După ce a cutreierat lumea de-a lungul şi de-a latul, în România, de care fugise mâncând pământul, şi-a găsit liniştea şi casa.