Matei Călinescu, una dintre vocile literare marcante ale culturii românești contemporane, s-a stins din viață, la vârsta de 75 de ani, în urma unei lungi suferințe cauzate de cancer, la Bloomington, Indiana, au declarat pentru NewsIn reprezentanții editurii Polirom.
Matei Călinescu a decedat pe 24 iunie, iar funeraliile vor fi organizate în ziua de 29 iunie, la cimitirul All Saints.
Născut în 1934 în București, Matei Călinescu a debutat mai întâi în publicistică, în „Gazeta literară” și „Viața românească”. Din 1960 începe colaborarea cu Tudor Vianu, la catedra de literatură universală a Facultății de Litere. Matei Călinescu a părăsit România în 1973, după apariția mai multor titluri de critică literară și a romanului "Opiniile lui Zacharias Lichter", distins cu premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România (1969). În Statele Unite, ca profesor la prestigioasa Indiana University, a publicat lucrarea care l-a consacrat în spațiul academic, "Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism" (1987). În 1988, își desăvârșește opera legată de postmodernism, împreună cu un alt teoretician foarte cunoscut, D.W. Fokkema, în “Exploring Postmodernism”.
În românește, a scris, printre altele, " Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții "(Marele Premiu al ASPRO, 2002), "A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii" (Premiul AER pentru științe umane 2003 ) și, împreună cu Ion Vianu,"Amintiri în dialog".
Una dintre ultimele sale cărți este un text biografic, care spune povestea fiului său, mort în urma unei crize severe de epilepsie, în 2003. Cartea, născută din drama dispariției fiului de nici 26 de ani, diagnosticat cu sindromul Asperger și cu o formă agresivă de epilepsie, a fost scrisă febril, în primele patruzeci de zile simbolice de după moartea acestuia. Dincolo de narațiune și de stilul literar care amintește de "Opiniile lui Zacharias Lichter", "Portretul lui M" este o carte soteriologică, pentru că tatăl reușește, prin talentul scriitorului, să accepte moartea: "N-am numărat zilele, dar întâmplarea a făcut ca în cea de-a patruzecea să mă simt împăcat cu durerea mea, înseninat în tristețe", mărturisește Matei Călinescu. Aportul lui Călinescu nu este, însă, doar unul literar, pentru că autorul reușește să aducă în registrul literaturii informații extrem de riguroase asupra unei boli relativ recent descoperite, autismul, adeseori ignorat, netratat și care-i marginalizează pe cei bolnavi.
"Moartea e începutul oricărei biografii, al poveștii oricărei vieți. (...) M ar fi fost de acord. I-ar fi plăcut, poate ca una din acele glume care-l înveseleau, ca una din acele răsturnari neașteptate de termeni care lui i se păreau absurde, cum ar fi fraza "Începutul e sfârșitul", își începe Călinescu povestea propriei vieți, intersectată cu cea a fiului dorit. Cartea s-a născut din fragmente, publicate mai întâi în Revista 22, care au vorbit pentru prima oară în spațiul cultural românesc despre cât de profunde pot fi formele de iubire părintească, mai ales atunci când copilul suferă de autism. Volumul a fost distins cu premiul ASPRO la secțiunea roman/ memorii/ jurnal/ corespondență, în cadrul Târgului Internațional de Carte Bookarest 2004.
