Ne întoarcem de unde n-am plecat în 1989 sau chiar mai rău decât atât, scriam săptămâna trecută. Ce se întâmplă acum în Parlament readuce zgomotul și furia ciocnirilor bezmetice, zbieretelor paralele, vânzolelii orbești de la începutul anului 1990. Două decenii de exercițiu politic în libertate par să se fi scurs degeaba pentru România. Sau chiar mai rău: dacă în '90 existau blocuri politico-ideologice care se băteau afișând totuși niște principii, acum n-a mai rămas decât încăierarea goală pentru putere, dezbrăcată de orice urmă de caracter sau convingere. Demagogia a atins cota de alertă roșie, numărul celor care susțin agresiv și patetic sau cu seninătate lucruri în care nu cred, de care puțin le pasă, dar pe care le-au îmbrățișat ieri în folos personal, te înspăimântă.
Dl. Boc, de pildă, mi-a amintit de o mare companie producătoare de țigări care susținea, fiind hărțuită de fisc, că are un rol benefic în societate: omoară oamenii mai devreme, astfel încât statul plătește mai puțin pensii și forța de muncă se înnoiește mai repede. Deci, distinșii tutunari încercau să convingă lumea că nu profitul îi interesează, ci sănătatea socială. Așa și dl. Boc, fără să clipească, încearcă să-i convingă pe cetățeni, în special pensionari, că nu realegerea lui Băsescu îi determină toate actele, ci grija față de om.
Citește mai mult în Gândul
