Costi Rogozanu: România în converși, fără praf de diamante

Van Gogh este autorul celebrelor „Ghete țărănești” care desemnau, spun unii critici, o realitate socială dură a acelor vremi, o clasă aflată în mizerie, asta dincolo de hermeneuticile rafinate. Andy Warhol este și el autorul unor încălțări faimoase: „Diamond dust shoes”, o dezordine de pantofi de damă și în același timp un indicator excelent al unor realități noi aduse de a doua jumătate a secolului XX.

Să ne gândim și la niște pantofi plini de semnificații din Muzeul Comunismului din Varșovia: o pereche de ghete pentru piciorul stâng, amintire a unui dar al lui Stalin pentru muncitorii polonezi. Am extras seria aceasta de exemple dintr-un eseu excelent al lui Boris Buden (antologat în „Genealogii ale postcomunismului”, apărută recent la Idea din Cluj), despre postcomunism și anticomunism în Est. Buden încearcă să explice caracterul prefabricat, stereotip al acestor încălțări-fetiș. Un exemplu delicios vine și din fosta Germanie democrată - într-un muzeu erau expuși niște pantofi roșii de damă „făcuți pentru export”. Autorul observă ironic că acum cu toții purtăm branduri de încălțări celebre fabricate, de asemenea, în altă parte, pentru export, de mână de lucru ieftină.

Citește mai mult în Cotidianul