Plecare de la ziar, nostalgie, tristeţe şi alte nimicuri enervante de muritor. Numai că mi-au explodat în faţă texte care m-au lasat masca, texte scrise de prieteni buni, cu unii mă văd tot timpul, cu unii nu m-am întîlnit niciodată (Cătălin Tolontan, de exemplu). Nu sînt nici aşa de bun, nici aşa de mişto, nici măcar cu atîta bun simţ cum au scris ei. Am păcătuit, m-am umflat ca un burete de atîtea laude (promit sa ma storc bine de placeri de astea vinovate si s-o iau usurel de la capat). Sînt fericit că ştim unul de altul.
