Cristi Ghinea este una dintre puţinele voci care-mi plac din şcoala Dilema, vajnică producătoare de discipoli “iesofcors”, gen Cioroianu, în domenii variate, de la politic, la critică literară.
Ghinea publică o corespondenţă purtată cu profesorul care îi coordonează doctoratul, Adrian Miroiu. La prima lectură, mi s-a părut deplasat tonul “de sus” al profesorului care îi cerea doctorandului Ghinea, după apariţia articolului “Despre cum poate fi un negru preşedinte”, să pună mîna pe nişte cărţi, să-şi mai ia nişte cursuri. Scrie Miroiu:
Cred că am fost clar: nu mă deranjează opiniile politice sau valorile pe care le susţine cineva. Ce mă interesează este ca un doctorand al meu să ştie despre ce vorbeşte. Cînd discută despre turme, nu ştie care este paradigma cea mai influentă în ştiinţa politică de azi. Cînd scrie despre minorităţi, trebuie să văd că ştie care au fost discuţiile despre acestea. Iar dacă nu înţelege că nu pur şi simplu afirm ceva, ci mă bazez pe anumite consideraţii, e şi mai clar că nu a înţeles unde bat. Am propus unele cursuri şi îţi cer să le iei, celelalte le poţi lua facultativ, aceasta pentru că eu consider ca pentru pregătirea ta ca doctorand acele cursuri sînt esenţiale.
