Timp de 40 de ani, regimurile comuniste din Europa de Est păreau indestructibile. Cortina de Fier a început să se destrame în 1989 și, în doar un an de zile, țarile au renunțat la comunism una după altă, precum piesele unui domino. REALITATEA.NET vă prezintă istoria prăbușirii comunismului și ecourile evenimetelor care au zguduit Europa de Est, după 20 de ani.
Cronologia căderii blocului comunist
Polonia a fost primul stat din Europa de Est în care, la alegerile din 4 iunie 1989, comuniștii sunt învinși. Pe 24 august, Tadeusz Mazowiecki, consilier al sindicatului Solidarnosc, a devenit primul șef de guvern care nu era comunist din fostul bloc sovietic.
În luna august 1989, mii de germani din RDG asediază reprezentanța RFG din Berlinul de Est și ambasadele din Ungaria și Cehoslovacia, cerând azil politic.
Ungaria decide în primăvara anului 1989 să desființeze 246 de kilometri din granița cu Austria, iar Rusia nu se opune. Pe 11 septembrie, Ungaria desființează frontiera austriacă. La jumătatea lunii octombrie, 50.000 de germani trecuseră în Austria, prin Ungaria. Pe 25 noiembrie Partidul Comunist este îndepărtat de la putere.
Pe 7 octombrie, cu ocazia vizitei lui Mihail Gorbaciov la Berlin, au loc primele manifestații de protest. Conștient de tensiune, președintele rus le cere conducătorilor RDG o reformă. După numai două zile, pe 9 noimebrie, cade Zidul Berlinului.
În Bulgaria, Todor Jivkov este îndepărtat de la conducerea țării pe 10 noiembrie.
Înfruntările dintre poliție și studenți marchează începutul Revoluției de Catifea din Cehoslovacia, pe 17 noiembrie. După 41 de ani de comunism, pe 29 decembrie, disidentul și omul de teatru Vaclav Havel este ales la conducerea Cehoslovaciei.
Primele manifestații anticomuniste din România sunt înnăbușite în sânge la Timișoara, pe 17 decembrie. Pe 22 decembrie președintele Nicolae Ceaușescu este arestat, iar pe 25 decembrie este judecat și executat, împreună cu soția sa.
În decembrie 1990, puterea comunistă din Albania autorizează primul partid de opoziție, după 45 de ani.
Pe 7 februarie 1990, Comitetul Central al Partidului Comunist Sovietic a fost de acord să renunțe la monopolul puterii, iar republicile constituente ale URSS-ului au început să-și impună suveranitatea națională. Pe 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov a demisionat din funcția președinte al URSS-ului și i-a predat puterea lui Boris Elțîn. În ziua urmăoare, Sovietul Suprem a votat pentru autodizolvarea sa și a abrogat declarația din 1922, care stabilea în mod oficial existența URSS. Până la stârșitul anului, toate instituțiile oficiale sovietice își încetaseră activitatea.
