Cornel Nistorescu: Nici o grijă! Nu ne schimbăm!

Prietenul meu e întunecat și mut. Două ouă de os i se umflă sub obraji și joacă nervos sub pielea întinsă și roșie. Parcă ar fi înainte de a pocni pe cineva! Are ceva de urs furios și-mi zice mereu, auzi dom’le, tocmai eu să i-o fac lui tata!

Nu înțeleg o boabă, dar simt furia și tristețea lui cum fierb.
- Îți dai seama, să-i fac felul ca un prost!
Prietenul meu este un om de succes. N-a dat tunuri, n-a vândut rulmenți în Turcia și n-a cărat țigări și blugi. Din 1990 s-a ținut de agricultură și de creșterea vitelor. A vândut animale, a făcut o fabrică de brânzeturi, apoi una de mezeluri și a ajuns unul dintre cei mai înstăriți oameni din România. Se poartă cu discreție, fără să fie cu nasul pe sus, și își vede de ferme de dimineață până seara. Foarte rar își permite câteva zile la schi în Austria.

Citește mai mult în Cotidianul.