Nu există şcoli sau maeştri care să-ţi împărtăşească secretele şi tehnicile imaginaţiei. Cu imaginaţia te naşti sau n-o ai deloc. Imaginaţia zboară în Cosmos, înoată 20.000 de leghe sub mări, modelează zi de zi fragilul echilibru dintre evrei şi arabi, menţine în viaţa religii politeiste întemeiate în urmă cu mii de ani, cu tot cu cortegiul de zei asistaşi, cărora trebuie să le facă respiraţie gură la gură sau smulge pământul de sub mare şi ţine apele pe loc, spânzurate deasupra capetelor oamenilor. Ştiu o mare care îşi bate joc de pământeni în toate felurile cu putinţă şi riveranii ei nu fac aproape nimic ca s-o ţină în frâu. Distruge falezele, pulverizează plajele, nu-şi lasă curăţate gunoaiele nici biciuită, compromite concediile, seacă economiile şi omoară speranţele. Această mare nu şi-a găsit încă nasul sau poate că poporul care locuieşte pe ţărmul ei inospitalier n-a ajuns încă la statura să o merite. O teorie interesantă a unui savant rus susţine că marea a inventat democraţia. Comerţul pe mare răspândeşte valori şi stabileşte contacte, iar în comunicare se găsesc primii germeni ai democraţiei.
