Nu există școli sau maeștri care să-ți împărtășească secretele și tehnicile imaginației. Cu imaginația te naști sau n-o ai deloc. Imaginația zboară în Cosmos, înoată 20.000 de leghe sub mări, modelează zi de zi fragilul echilibru dintre evrei și arabi, menține în viața religii politeiste întemeiate în urmă cu mii de ani, cu tot cu cortegiul de zei asistași, cărora trebuie să le facă respirație gură la gură sau smulge pământul de sub mare și ține apele pe loc, spânzurate deasupra capetelor oamenilor. Știu o mare care își bate joc de pământeni în toate felurile cu putință și riveranii ei nu fac aproape nimic ca s-o țină în frâu. Distruge falezele, pulverizează plajele, nu-și lasă curățate gunoaiele nici biciuită, compromite concediile, seacă economiile și omoară speranțele. Această mare nu și-a găsit încă nasul sau poate că poporul care locuiește pe țărmul ei inospitalier n-a ajuns încă la statura să o merite. O teorie interesantă a unui savant rus susține că marea a inventat democrația. Comerțul pe mare răspândește valori și stabilește contacte, iar în comunicare se găsesc primii germeni ai democrației.
Citește mai mult în Gardianul
