Recunosc că ne-am cunoscut, am colaborat la un proiect, i-am urmărit evoluția, ultima data când era ministreasa justiției era încălțată cu adidași albi, am băut o bere autohtonă de ziua libertății presei și părea foarte obosită. Pentru mine n-a fost o surpriză când am auzit că va candida din partea portocalei mecanice la europene. Locul ei era oricum acolo, în Europa, între ele a fost dragoste la prima vedere, – I love you, Europa!, au fost primele cuvinte ale Monicăi Macovei –, la liberali n-o văd neam, la social-democrați aș vedea-o decapitată sau împăiată, iar portocala, dacă a invitat-o la guvernare, de ce n-ar pune-o și pe liste la parlamentare? Aproape că nici nu mă miră să aud că Monica Macovei face afirmații false despre justiția din România.
Justiția românească este atât de ambiguă, încât ca s-o dezambiguizezi lege cu lege, articol cu articol și termen cu termen trebuie să denigrezi mai întâi România bine de tot, ca s-o scoți cumva la liman. Monica Macovei este o femeie transparentă, prin care organele justiției se văd suferinde de ocluzie, dischinezie sau ciroză. La Berlin, la o conferință pe tema eradicării impunității, expertul în anticorupție Monica Macovei l-a oripilat pe patriotul român György Frunda cu afirmația că atunci când vrei să faci o percheziție imobiliară în Zambaccian, trebuie mai întâi să ceri autorizația învinuitului Bombonelson Mandela Năstase.
Citește mai mult în Gardianul
