Cazul EBA îi determină pe pedelişti să fie ceea ce ascund că sunt în realitate. Cerbicia ei nestrămutată de a candida ca independentă radiografiază starea de servitute a PD-L faţă de Băsescu-tatăl. Slugărnicia Ralucăi Turcan, servilismul Elenei Udrea, ploconeala lui Silviu Prigoană, linguşeala lui Dorel Onacă şi supuşenia Ancăi Constantinescu faţă de tatăl candidatei, şi nu de candidata în sine, denunţă că aceşti membri investesc mai mult în propriile lor interese decât în propriul lor partid. Raluca Turcan nu este prietenă cu Băsescu-fiica, dar asta n-a împiedicat-o să declare în premieră că va răsplăti cu o semnătură curajul Elenei de a părăsi rândurile partidului pentru a candida ca independentă. Deşi Raluca conştientizează că a lezat primatul PD-L, recunoaşte că o instituţie politică atât de puternică nu stă în semnătura ei. În alte părţi ale Europei, un partid sănătos ar fi renunţat la serviciile Ralucăi şi s-ar fi reorientat spre alte resurse. Elena Udrea i-a făcut plocon Elenei Băsescu sediul său de campanie, ca pe un fel de talisman care să-i poarte noroc, când EBA, care în nesfârşita ei inocenţă a zis că în politică există totdeauna un învingător şi un învins, avea mai degrabă nevoie de o sală de sport decât de un budoar politic.
