Mai mult, dosarele-mamut cu mii de părţi vătămate au sărăcit deja bugetul Curţii Supreme, astfel încât la această oră judecătorii înregistrează o datorie la oficiul lor poşal de aproape un miliard de lei vechi.
De departe cel mai mare dosar al instanţelor româneşti a fost cauza FNI. Pentru a îl transporta la ÎCCJ, magistraţii au folosit un camion, şi asta deoarece are nici mai mult, nici mai puţin de 3.080 de volume. În dosar există 120.000 de părţi civile iar citarea acestora a fost o adevărată poveste.
Când au realizat că au mii de persoane de citat, judecătorii Curţii Supreme au făcut un calcul: 550.000 de lei îi costau doar citaţiile, bani care depăşeau cu mult cheltuielile lunare. Ca atare, au stabilit de dinainte un calendar al termenelor pentru a face o singură procedură de citare pentru tot procesul. Nici aşa problemele nu erau rezolvate. Au fost nevoiţi să angajeze o persoană care să emită 6.000 de citaţii pe zi, iar Poşta Română a mobilizat personal în plus pentru trimiterea lor.
Dosarele FNI şi FNA au făcut ravagii şi în bugetul celorlalte instanţe. De la an la an citaţiile au costat tot mai scump judecătorii. În afară de dosarele FNI şi FNA pe rolul Curţii de Apel mai sunt alte peste 1.200 de cauze cu până la 2.000 de părţi civile. În acestea există peste 59.000 de părţi civile, înmulţite cu 4,7 cât costă o citaţie, ne iese o sumă de peste 250.000 de lei.
Toate acestea doar pentru chemarea persoanelor implicate în proces la termene. Cel mai mare dosar care a mai rămas pe rolul Curţii de Apel Bucureşti are exact 2.000 de părţi civile, iar numărul acestora descreşte uşor. Din cauza acestor dosare mamut, magistraţii au rămas fără bani pentru plata chiriilor, transportului, şi pentru decontarea rechizitelor.
