Cele mai ciudate superstiții ale fotbaliștilor

Dincolo de hazard, tactică sau știință, fotbalul are și o însemnată componentă mistică, pe care i-o dau însăși protagoniștii. Superstițiile aproape că sunt parte integrantă din arsenalul cu care fotbalistul abordează jocul, însă gama lor este foarte variată.

Spre exemplu ele se simt ca acasă în poarta reprezentativei Irlandei de prin 1981, actualul goalkeeper, Shay Given, având obișnuința să își pună de fiecare dată în spatele buturilor un flacon de apă sfințită, în timp ce predecesorul său, legendarul Packie Bonner, avea ruputația că își punea la fiecare meci, în mănuși, o bucată de pământ din comitatul Donegal, ținutul său natal.

Pornind de la fraza "Nu cred în noroc, însă cred că ai nevoie de el", a unui câștigător al Cupei Mondiale, Alan Ball, cotidianul The Independent a întocmit o listă a celor mai ciudate superstiții din fotbal. Astfel, în octmbrie anul trecut, fotbaliștii de la Midlands Portland Cement, din Zimbabwe, au fost băgați de antrenor în apele pline de crocodili ale fluviului Zambezi, într-un ritual de purificare și alungare a spiritelor rele. 17 au intrat în apă, 16 s-au mai întors pe uscat, iar echipa a pierdut următorul meci.

Chris Waddle a recunoscut că a avut de-a lungul carierei mai multe superstiții decât tipuri de tunsori. Astfel, în sezonul 1983, când Newcastle a promovat, la fiecare meci a purtat pe sub pantaloni aceeași pereche de chiloți, iar în anul competițional 1986/1987 nu s-a bărbierit până la prima înfrângere a lui Tottenham, clubul la care activa. Când aceasta s-a întâmplat i-au luat două zile să-și dea barba jos. Malvin Kamara a jucat pentru Wimbledon și Cardiff City și deși are doar 25 de ani în momentul de față nu are o echipă pentru care să joace. Pesemne că pe el nu l-au ajutat prea mult superstițiile și a pierdut vremea uitându-se ore în șir, înaintea meciurilor, la același și același film, Willy Wonka & the Chocolate Factory.

Ciudat obicei avea și fostul portar al Argentinei din anii ’90, Sergio Goicochea, care urina în pantaloni înaintea fiecărui penalty pe care trebuia să îl apere. I s-a întâmplat să facă asta o dată, de emoție, a parat lovitura, iar de atunci a făcut în așa fel încât să păstreze ritualul pentru tot restul carierei. „Eram foarte subtil, nimeni nu s-a plâns”, avea să spună portarul mult mai târziu.

John Terry are 50 de superstiții

În anii ’80, David Fairclough juca pentru FC Liverpool, a avut o carieră de sportiv lungă de 17 ani și nu poate spune când a început totul. Cert este că atunci când a terminat-o cu fotbalul se spăla de patru ori pe mâini înaintea fiecărui joc și șortul era ultimul accesoriu pe care îl punea pe el la intrarea în teren. Aproape un recordman în materie, John Terry, căpitanul lui Chelsea și al naționalei Angliei, recunoaște că are în jur de 50 de superstiții. Printre cele pe care le-a dezvăluit sunt acelea că ascultă în mașină, în drumul spre stadion, același CD cu Usher, parchează în același loc la terenul de antrenament al lui Chelsea, stă pe același scaun în autocar și a purtat vreme de zece ani aceeași pereche de jambiere. Le-a pierdut în 2005, după un egal cu FC Barcelona, în Champions League.

Din ritualul vestiarului trebuie remarcat obiceiul fostului internațional englez, Paul Ince, ultimul din echipă care își punea tricoul de joc și ultimul care ieșea pe teren. Înaintea sa, Kevin Keegan și Jackie Charlton obișnuiau să se îmbrace ultimii, iar Stan Bowles părăsea ultimul vestiarul. În naționala Franței, campioană mondială și europeamă în anii 2000, la loc de cinste era puterea sărutului. Pe teren, înaintea fiecărui meci, Laurent Blanc depunea un sărut pe creștetul chel al portarului Fabien Barthez. A făcut asta inclusiv înaintea finalei CM 1998, contra Braziliei, deși nu avea dreptul să joace, fiind eliminat în semifinale, în meciul cu Croația.

Când Stuart Pearce a început prost sezonul 2006, în calitate de manager al lui Manchester City, fiica sa în vârstă de șapte ani, Chelsea, a fost cea care care l-a ajutat cu o superstiție. I-a oferit un căluț de pluș Beanie, pe nume „Psycho”, care să-l însoțească pe banca tehnică. Gestul a avut efect, iar City a învins cu 2-0 pe West Ham. Bernie a avut locul lui pe bancă până a o usturătoare înfrângere, 0-4 cu Wigan. Mare fotbalist, Gary Lineker avea și el capricii pe măsură. Nu șuta niciodată la poartă la încălzirea de dinainte de startul partidelor, iar dacă nu marca în prima repriză își schimba tricoul la pauză. Dacă perioada în care nu înscria se prelungea era forțat să treacă la masuri extreme și să se tundă.